Lucrez de când mă țin minte. În clasa a 10-a am început să cânt în corul
mănăstirii Condrița, unde mi-am câștigat primii 25 de lei pentru o slujbă. Mi
se păreau o avere. Apoi, chiar din primul an de facultate m-am angajat în
calitate de conducător de cor la Biserica de lemn „Sfântul Ioan cel Nou de la
Suceava” din Chișinău. De aici am ieșit și în concediul de maternitate, iar în
perioada concediului, ocazional, am mai cântat aici.
Stând acasă cu copiii, din nou, lucram pe la diverse reviste on-line,
pentru a câștiga câte ceva. Asta nu pentru că nu m-aș fi săturat de bani, cum ar crede unii,
ci pentru că dintotdeauna mi-a plăcut să am banii mei de buzunar, bani cu care
eu să fac ce vreau, fără a da socoteală cuiva pentru ei.
Mi se pare atât de frumos să nu stai cu mâna întinsă la cineva (mama, tata,
soț), încât nu-mi pot imagina cum ar fi să nu lucrez, să stau așa, acasă, să-mi
văd de copii și gospodărie. Din acest motiv, când unele dintre proiectele la
care am lucrat au dat faliment, eu am simțit că nu am aer și că e momentul să
mă angajez undeva, în altă parte decât la biserică, să am un program de lucru
și pentru asta să fiu remunerată cu un salariu care să îmi permită (împreună cu
al soțului) să îmi achit creditul pe casă, serviciile comunale, dar și să ne
mai rămână pentru micile sau marile mofturi ale noastre și ale copiilor.
Azi mi-am primit primul salariu de
la noul meu job. Nu e mult, dar e suficient pentru a „astupa unele găuri”, cum
îmi place mie să spun. Iar senzația și mândria pe care am simțit-o atunci când
am știut că am acești bani, munciți de mine, cu care eu pot contribui la
bunăstarea familiei mele, nu se compară cu absolut nimic.
Acum știu că, lucrând într-o echipă de oameni extraordinari, nu doar mă
alimentez cu emoții pozitive, dar și sunt răsplătită pentru ceea ce fac. Iar
asta e minunat: să-ți faci munca cu dragoste și dăruire, iar pentru asta să fii
apreciat.
Încercați să vă găsiți locușorul vostru sub soare, să alegeți calea care,
deși poate uneori nu e cea mai ușoară, vă aduce satisfacție și echilibru moral,
dar și financiar.
Iertată-mi fie sinceritatea, dar am simțit că trebuie să împart cu voi,
cititorii mei, acest moment de fericire...
Sursa foto: inc.com
Așa e! Când vezi roadele muncii tale, n-ai cum să nu te bucuri de realizare! Felicitări pentru noul job și pentru primul salariu! :)
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Elena!
ȘtergereFelicitari draga mea :)
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
Ștergere