Lecții învățate în perioada de izolare

De pe 8 martie am tot stat izolați. Dacă soțul mai mergea de câteva ori pe săptămână la serviciu, eu și copiii am stat în casă non-stop, cu excepția câtorva zile în care am mers până la părinți. În rest, doar acasă și doar în casă, unde am încercat din răsputeri să fiu aceeași mamă pentru copiii mei și să nu mă las influențată de această schimbare de situație. Pentru că, dacă nu m-aș fi străduit să fiu mai bună, cu siguranță ieșea la iveală cea mai rea parte a mea. Iar asta nu ar fi adus nimic bun pentru nimeni. Recunosc, am strigat, am urlat, am plâns, m-am lăsat dominată de panică, dar m-am ridicat și mi-am învățat lecțiile. Apropo de lecții! Să știi că am învățat multe în aceste două luni. Multe și bune.

Micile bucurii ale lunii aprilie

Bucuria vine din lucruri mărunte. Am simțit asta mai ales în perioada de izolare, cât am stat non-stop în casă, doar cu ai mei. Chiar dacă luna aprilie a fost una destul de dificilă pentru mine, am avut suficiente motive să mă bucur de fiecare nouă zi. Pentru că în fiecare zi am avut parte de mici și mari bucurii.

Ziua în care cineva îți spune cât de mult contează ceea ce faci

De obicei, ne e greu să facem oamenilor complimente și/sau să le spunem cât de mult contează pentru noi și/sau cât de mult îi apreciem pentru ceea ce sunt. Mie, pe lângă faptul că nu știu să accept complimentele (care de altfel mă bucură foarte mult), nu știu nici să le verbalizez. Mai degrabă arăt prin fapte, decât prin cuvinte. Dar am înțeles că uneori noi chiar avem nevoie de cuvinte, de apreciere, așa cum avem nevoie de îmbrățișări, pupici sau strângeri de mână. 

Experiențe: Însărcinată pe timp de pandemie

Niciodată nu aș fi crezut că îmi va fi dor să petrec timpul afară, să mă plimb și să ascult liniștea naturii. Eu, care preferam să stau închisă în casă zile/săptămâni întregi. Dar se vede că sarcina își pune amprenta și preferințele mele se schimbă. Sau poate acum, pe timp de pandemie, tânjesc după ceea ce e interzis? Habar n-am, dar cert e că îmi e din ce în ce mai greu să rezist izolării și acestei situații create.

Experiențe: Cea mai mare provocare din primul trimestru de sarcină

Am știut că sunt însărcinată din primele săptămâni, când macar nici testul de sarcină nu putea confirma asta. Dacă la primele sarcini am aflat mult mai târziu că port o viață sub inimă, a treia sarcină a primit-o altfel corpul meu. Din primele săptămâni am avut dureri groaznice de sâni, ceea ce nu mi se mai întâmplase niciodată (nici chiar în timpul ciclului menstrual), dar tot de atunci am început să am grețuri. Nu grețuri matinale, așa cum avusesem anterior și așa cum au majoritatea viitoarelor mame, ci grețuri de după amiază. Iar asta a fost pentru mine o adevărată provocare. Una dificilă de tot, care își mai face prezența și acum, în al doilea trimestru.

Micile bucurii ale lunii martie

Luna martie a fost o lună extrem de grea pentru mine și familie. Pe lângă faptul că m-am confruntat cu o toxicoză severă, în primele două săptămâni, atât eu, cât și copiii, am avut o viroză peste care am trecut cam greu. A urmat vestea că vom sta mult timp în izolare, iar asta pentru mine e extrem de dificil. Cu toate astea, încerc să văd partea plină a paharului și să mă bucur de lucrurile mici, dar cu adevărat valoroase. Mai cu seamă acum...

Experiențe: Ce analize și investigații medicale am făcut în primul trimestru de sarcină

În articolul precedent vă povesteam despre cum m-am pregătit pentru cea dea treia sarcină, iar azi vreau să împart cu voi o altă experiență. Primul lucru pe care l-am făcut atunci când am aflat că sunt însărcinată, a fost să mă programez pentru o consultație la medicul de familie, dar înainte de asta - am făcut o ecografie de confirmare. Odată ce l-am anunțat despre sarcină, mi-a oferit o fișă medicală, fișa gravidei, pe care va trebui să o păstrez până la naștere și în care vor fi notate rezultatele tuturor investigațiilor și analizelor medicale. În aceeași zi mi s-a verificat greutatea, tensiunea arterială și înălțimea. Tot atunci am primit o serie de analize pe care trebuie să le fac pe parcursul primului trimestru de sarcină.

De ce dispar periodic din online

Din luna ianuarie am început să-mi iau pauze, de obicei duminica, de la online. În această zi mergem la biserică, mergem la părinți în vizită sau pur și simplu petrecem timpul împreună cu familia. Nu las telefonul deoparte, căci e nevoie să răspund la apeluri sau să mai filmez câte ceva, însă în acea zi nu îl conectez absolut deloc la internet. Și e atât de bine. Și lumea nu se oprește din loc. Și luni dimineață înțeleg că nu am pierdut nimic. Din contra, am avut numai de câștigat.

Experiențe: Cum m-am pregătit pentru a treia sarcină

M-am tot gândit dacă să scriu acest articol sau nu, dacă va fi interesant pentru cititoare și dacă va fi citit, dar discutând cu câteva dintre voi, care va pregătiți pentru prima sau o nouă sarcină, am decis că trebuie să-l scriu. Mai ales că și eu m-am pregătit pentru a rămâne însărcinată și pot povesti din propria experiență "la cald".

Micile bucurii ale lunii februarie

Obișnuim să luăm lucrurile de parcă le-am merita așa, fără să muncim pentru ele. Iar uneori uităm să mulțumim și să fim recunoscători pentru ceea ce avem. Tocmai din acest motiv, pentru a conștientiza că am mai mult decât suficient, dar și pentru a înțelege că viața e frumoasă chiar și atunci când se întâmplă lucruri mai puțin plăcute, scriu acest articol. De asemenea, vreau și pe voi să vă încurajez să fiți recunoscători și să apreciați micile bucurii de care aveți parte. Uneori chiar ele sunt cele care ne ridica și ne dau putere să mergem mai departe.

Motivele mele de fericire

Se spune că, odată ce devenim mai conștienți de ceea ce ne aduce fericirea, începem să fim și mai fericiți. Pentru mine fericirea se asociază cu liniștea și pacea din casă mea, împlinirea pe plan profesional și sănătatea familiei mele. Dar există atâtea mii de motive de fericire, pe care noi le trecem cu vederea... Sunt acele bucurii mici, care se tot adună una lângă alta, aducându-ne starea de fericire, pe care fiecare dintre noi își dorește să o simtă cât mai des. Fericirea stă în mâinile noastre și nu costă nimic. Trebuie doar să o conștientizăm asta.

5 lucruri pe care cheltuim zilnic prea mult și fără sens

În unul dintre articolele mai vechi am scris despre lucrurile pe care cheltuim mult, dar care nu sunt obligatorii. Așa suntem noi - cheltuitori, dar ne putem foarte bine educa pentru a fi mai economi. Începem de azi, de la cheltuielile zilnice, care nu sunt întotdeauna necesare și pentru care există alternative gratuite sau mai ieftine.

Micile bucurii ale lunii ianuarie

Ianuarie a fost o lună plină cu de toate, care m-am învățat multe lucruri frumoase și mi-a oferit lecții importante. În această lună am avut parte de multe momente extraordinare, care mi-au lăsat o amintire plăcută. Dar cum eu uit foarte repede, mi-am propus să scriu lunar micile sau marile bucurii, care îmi amintesc că viața e frumoasă și nimic nu e pierdut.

Tu cum le reușești pe toate?

În ultimele două luni această întrebare mi-a fost adresată cel mai des. Nu m-a întrebat nimeni cum mă simt, dacă sunt ok sau dacă mai pot, ci pe toți îi interesa cum le reușesc pe toate. Acum, când chiar le-am pus pe toate pe STOP și am mult timp pentru mine, mă întreb și eu ce înțelege lumea prin TOATE. Că am scris pe blog, am lucrat cu CadoulDinCutiaDePantofi și campania „Crăciunul, sărbătoarea bucuriei” am citit și am avut și timp pentru casă și copii? Păi, asta am făcut dintotdeauna, iar uneori am fost și mai ocupată. Dar se pare că în ochii celor din afară asta înseamnă „a reuși”.

Cum putem reduce poluarea mediului prin acțiuni simple, dar cu efect pe termen lung

Se pare că natura ne tot transmite semnale și în sfârșit, dupa tot ce s-a întâmplat în Australia, parcă ne trezim din amorțire și începem să acționăm. Dacă fiecare dintre noi, zi de zi, am face pași mici care ar duce la mai puține deșeuri, mai multă atenție față de mediu, mai multă dragoste față de ceea ce ne înconjoară, am trăi ca-n rai. Dar, m-am convins (oare pentru a câta oară?) că schimbarea începe de la fiecare dintre noi, din familia noastră și asta mi-am propus să fac în noul an – dacă nu pot face mai mult bine, măcar să nu fac rău naturii.

Ce-mi doresc de la 2020: planuri, dorințe, rezoluții

Luna ianuarie vine cu scopuri, planuri, rezoluții și dorințe pentru anul ce urmează. Când eram mică nu obișnuiam să planific anul, dar de când am familie, mi se pare vital să-mi propun atingerea unor scopuri și îndeplinirea unor dorințe. În mare parte, totul e legat de familie, dar  planific si lucruri care să mă ajute să cresc personal și profesional. Așa parcă anul decurge mai bine, simt că trăiesc cu folos și nu trece timpul în zadar. Iar la sfârșit de decembrie îmi place să iau lista scrisă în ianuarie și să bifez reușitele. Sau eșecurile. Pentru că suntem oameni și nu totul e roz. Se mai întâmplă să și greșim.

5 reușite ale acestui an. Mulțumesc, 2019!

Anul 2019 a fost un an bun. Chiar dacă am avut parte de multe momente neplăcute, acum, la final de an, încerc să mă focusez pe ceea ce a fost bine și frumos. Am reușit să îndeplinesc aproape toate scopurile propuse la început de an și acum sunt mulțumită că totul a descurs așa cum mi-am dorit. Uneori poate chiar mai bine decât m-aș fi așteptat.

DECEMBRIE – cea mai frumoasă lună a anului

Decembrie este a 12-a lună a anului în calendarul gregorian și una dintre cele șapte luni gregoriene cu o durată de 31 de zile. Luna decembrie este cunoscută în popor drept luna cadourilor, având în vedere că în această lună, la copiii cuminți (și nu doar), vin doi Moși darnici și iubitori – Moș Nicolae și Moș Crăciun, care lasă cadouri în ghetuțe și sub bradul împodobit.

Primii pași ai familiei mele spre o viață ecologică

De când mă știu, îmi place să duc o viață sustenabilă, să nu fac risipă și să port sau folosesc lucruri până nu mai am ce face cu ele. De asemenea, poate datorită faptului că am trăit aproape de pădure și toate duminicile din copilăria mea le petreceam în sânul naturii, îmi place ecologia și tot ce ține de acest capitol. Încerc să transmit și copiilor această dragoste și să-i fac să înțeleagă că toate resursele Planetei au un sfârșit, că nimic nu e veșnic și acțiunile de azi pot avea consecințe nefaste pe viitor. În acest sens, am discutat cu ei despre acțiunile pe care să le facem pentru a prelungi oarecum viața noastră și a mediului înconjurător. Pentru că natura este casa noastră, vorba Ceciliei.

Copiii nu au nevoie de darurile noastre, ci de timp petrecut cu noi!

Atunci când îmi întreb copiii ce își doresc cel mai mult, răspunsul lor este: timp petrecut cu voi. Ei nu au nevoie de daruri scumpe, de diverse jocuri cu care sa se joace singuri. Ei au nevoie de noi, să fim prezenți în viața lor și să le fim alături clipă de clipă. Ei au nevoie de experiențe pe care să le trăiască alături de noi. Ei au nevoie de o viață tihnită, de liniște și joacă împreună cu noi, maturii.