Niciodată nu aș fi crezut că îmi va fi dor să petrec timpul afară, să mă plimb și să ascult liniștea naturii. Eu, care preferam să stau închisă în casă zile/săptămâni întregi. Dar se vede că sarcina își pune amprenta și preferințele mele se schimbă. Sau poate acum, pe timp de pandemie, tânjesc după ceea ce e interzis? Habar n-am, dar cert e că îmi e din ce în ce mai greu să rezist izolării și acestei situații create.
Nu e deloc ușor să fii însărcinată pe timp de pandemie, când sunt impuse atâtea restricții. Cel mai greu pentru mine e tocmai faptul că nu pot ieși la plimbare acolo unde vreau eu și când vreau. Dacă în timpul primelor două sarcini eram activă, mergeam la serviciu și parcă trecusem mai ușor mai ales peste primul trimestru de sarcină, acum e mult mai dificil. Faptul că am stat numai în casă și nu prea am făcut mișcare, parcă a accentuat și mai mult toxicoza.
În această perioadă încerc să îmi ocup timpul cu diverse activități, să fiu mai atentă la nevoile copiilor mei și să petrec timp cu mine, pentru a mă cunoaște și mai bine. Citesc cărți și bloguri, croșetez, fac curățenie în casă, mai bucătăresc, vizionez filme, mă joc cu copiii și zilele trec una câte una. Cu toate acestea, îmi e tot mai greu să stau doar în casă. De aceea, am încălcat regimul și am fost de trei ori la părinți în sat, dar asigurându-mă că sunt 100% în siguranță și nu prezentăm unii pentru alții nici un risc. Așa am reușit să iau doza de aer curat, să mă bucur de verdele copacilor și de flori și să îmi iau energia pentru încă o perioadă de izolare.
Nu știu prin ce minune, dar am reușit până acum să rămân calmă și să nu mă panichez din cauza tuturor știrilor negative (poate și pentru că eu însumi scriu știri și știu ce stă în spatele lor). De asemenea, avertizare am primit doar de la medicul de familie, care mi-a recomandat să stau în casă și să ies doar dacă e neapărat nevoie. Și am ieșit! Atunci când, la 12-13 săptămâni de sarcină, am făcut ecografie, în condiții absolut sigure. În rest, alte contacte cu medicii nu am avut. Urmează să dau câteva analize și tare sper că până atunci să fie totul bine. Dacă nu, voi merge la medic bine echipată: cu mănuși, mască și dezinfectant după mine și păstrând distanța.
Un lucru greu și dureros pentru mine a fost să merg la ecografie fără soț. La celelalte sarcini, soțul a fost prezent la fiecare USG, dar acum nici nu am îndrăznit să cerem să fie prezent. Pentru binele nostru și al celor din jur. Vor mai fi controale și cu siguranță va reuși și el să vadă bebelușul înainte de naștere...
Dar izolarea asta are și o parte pozitivă, recunosc. Eu am reușit să mă odihnesc probabil pentru mult timp înainte. Am reușit să dorm cât nu m-aș fi gândit că aș putea dormi. Reușesc să petrec timp cu copiii și să discut cu soțul meu mai mult, căci veșnic nu aveam timp pentru noi. Reușesc să citesc atunci când am eu chef (fără să mă impun) și am vizionat până acum o grămadă de filme. În plus, având mai mult timp liber, am învățat mai bine cum să editez video. Poate nu sunt multe lucruri, însă eu am decis că vreau să văd partea bună din tot ceea ce mi se întâmplă și să mă bucur de faptul că, în sfârșit, suntem toți 4 acasă non-stop.
Tu cum treci peste perioada de izolare? Dacă ești însărcinată, cum te simți? Ai schimbat ceva în rutina ta zilnică? Ai învățat ceva din toată această poveste? Abia aștept să îmi povestești despre cum ești pe timp de pandemie.
Cu mai multe postări interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă mai găsești și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook.
Cu drag, Anna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu