Am citit-o în cele câteva amiezi în care copiii
dormeau în același timp (căci nu se întâmplă prea des acest lucru) și în
nopțile când în casă era liniște totală și cald. La început am rămas plăcut
surprinsă că, dupa o pauză, am găsit în sfârșit cartea care îmi place. Pe la
mijloc m-a plictisit și am vrut să trec direct la final, dar m-am impus și am
citit-o filă cu filă. Finalul m-a captivat. Interesant. Așa cum nu mă așteptam
să fie.
Cartea, conform
autoarei, este inspirată de o crimă reală. Este vorba despre un bărbat –
Walter, care și-a violat și ucis apoi victimele, cu o singură excepție – Eliza,
Elisabeth, cea care a fost ținută de el în captivitate timp de 39 de zile.
Într-un final, acest bărbat a fost executat pentru crimele comise. Dar nu
înainte de a reapărea în viața victimei și de a-i spulbera liniștea cu o
scrisoare: ”Ți-am văzut fotografia într-o revistă. Sigur, între timp te-ai
maturizat. Dar te-aș recunoaște dintr-o mie.”
P.S. De ce am
spus în titlul articolului că trebuie să o citească mamele? Pentru că e o carte
în care se pune problema că mamele ar trebui să facă orice pentru a-și proteja
copiii. De trecutul lor. De prezentul dur. De viitorul imprevizibil. Or, acest
lucru numai mamelor le stă în putință.
Lectură plăcută!
Din categoria ”Notițe”:
·
Viața
nu este un eveniment cronometrabil...Nu trebuie să asculți mereu ticăitul
ceasului.
·
Frumusețea
nu e o chestie de suprafață. Dacă ești frumos pe dinăuntru, frumusețea
răbufnește într-un final și în afară.
·
Atunci
când vine vorba de ghinion, nu ai cum să te protejezi, nu există nici un fel de
repartizare a cotelor. E ca atunci când, la ora de matematică, un copil învață
că șansele ca o monedă să cadă pe cap sau pajură sunt întotdeauna egale,
indiferent de câte ori arunci moneda și pică pajură. Cu fiecare aruncare,
șansele rămân aceleași. Și în fiecare zi, ghinionul te poate lovi din nou.
·
O
închisoare e ca o corporație, o lume în sine, cu propriile reguli și politici.
Unde autoritățile nu sunt dispuse să facă excepții pentru nimeni.
·
Nimic
nu poate justifica o condamnare la moarte. Să ucizi poate fi un lucru rău sau
nu, depinde cum privești. Dar dacă este rău ca un om să ia viața altuia,
înseamnă că este la fel de greșit ca Statul să procedeze la fel. Statul nu
trebuie să fure de la hoți.
·
În
toate religiile, Dumnezeu este văzut ca o entitate atotputernică.
·
Dacă
nu puteai să faci față adevărului despre tine însuți, atunci nu aveai cum să
faci față nici unei alte realități...
·
Când
cuiva îi părea realmente iertare pentru o greșeală pe care o făcuse, merita să
fie iertat.
·
Femeile
sunt făcute să aștepte. În timp ce bărbații sunt făcuți să le urmărească și să
le ofere ce-și doresc.
·
A nu face nimic, reprezintă în sine o alegere.
Când alegi să nu faci nimic tot se numește că faci ceva.