Eu am o soră. E în clasa a 8-a. Zilele astea, în cadrul temelor pentru acasă, a scris o scrisoare. Una emoționantă. Și-a imaginat că părinții noștri sunt plecați peste hotare, iar ea le trimite scrisori. Vreau să citiți și voi această scrisoare. Sunt sigură că pe alocuri o să regăsiți copilul din voi, cu mama sau tatăl plecat. Pentru un trai și o viață mai bună...
„Dragă mamă, dragă tată! A trecut mult timp de când nu ne-am văzut, de când mi-aţi dat ultimul sărut pe obraz, de când m-aţi îmbrăţişat strâns şi mi-aţi spus că mă iubiţi, iar dorul pentru voi este din ce în ce mai usturător! Ştiu că sunteţi acolo pentru mine şi ştiu că şi vouă vă este la fel de dor de mine, dar sper ca o să ne revedem cât se poate de curând. Să ştiţi că eu am mai crescut între timp, am devenit o persoană mai bună, mai cuminte, mai responsabilă, mai iertătoare. Am devenit aşa cum v-aţi dorit!
Deseori stau şi mă gândesc la momentele petrecute împreună, la zâmbetele parcă tipărite pe feţele noastre, la îmbrăţişările lungi, la poveştile citite până adormeam… Ah, câtă fericire!
Uneori, mă uit pe geam şi văd copii care vin de mână cu părinţii la şcoală, îi sărută pe frunte şi le urează o zi bună. Atunci mă întreb: oare va fi aşa şi la mine? Oare cât mai am de aşteptat? Oare merită măcar această aşteptare?
Doar vocea voastră îmi dă puteri noi, doar acel simplu ,,te iubim” spus chiar și prin telefon, mă face să merg mai departe! Am în mintea mea 2 portrete bine sculptate: unul al tău, mamă şi unul al tău, tată! Ele mă veghează oriunde, ele îmi oferă forţe, ele nu mă lasă niciodată doborâtă. Oare cum ar fi să mă trezesc într-o dimineaţă, iar voi sa fiţi lângă mine, să-mi spuneţi că nu o să mă lăsaţi niciodată? Vă vreau acasă, vă vreau aici, lângă mine! Dorul de voi nu are început şi nici sfârşit. Mi-e dor de voi când râd, când plâng, când dorm, când mănânc, când lecturez… Mi-e dor de voi mereu! Mi-e dor de privirile voastre pline de iubire, de mâinile voastre calde, de braţele mereu primitoare, mi-e dor să-mi umplu plămânii de mirosurile voastre! Vreau sa fiţi lăngâ mine, să nu fiţi nevoiţi să plecaţi în altă ţară pentru a munci, să fim fericiţi aici, la noi în ţară, la noi în sat. Nu am nevoie de cadouri, am nevoie de prezenţa voastră! Ea face cât o mie de cadouri!
Ştiu că va veni momentul când nu veţi mai pleca, când vom reveni la viaţa noastră simplă şi fericită. Până atunci, însă să ştiţi că vă iubesc nespus și că abia aştept să vă strâng în braţe! Vă iubesc necondiţionat şi vă aştept acasă!”.
Dacă ți-a plăcut articolul, distribuie-l ca să-l citească toți părinții care și-au lăsat copiii acasă.
Te aștept cu un like pe pagina de Facebook a blogului. Iar pe mine mă găsești pe Instagram, Pinterest, Youtube și Facebook.
Cu drag, Anna, mamă de doi!
Sursa foto - Unsplash
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu