Deși anul acesta Paștele mă găsește într-un spital, nu pot să nu mă gândesc cu nostalgie la anii trecuți, când Paștele însemna mers la biserică, sfințit pasca, ciocnitul ouălor și bucuria de a fi alături de cei dragi. Anul acesta e diferit, dar merită acest sacrifiu, pentru binele și sănătatea copilului meu.
Îmi amintesc cu drag de Paștele din copilăria mea, când țineam postul, iar la liturghia de Înviere mă împărtășeam, dupa care sfințeam pasca și mergeam cu toată familia spre casă, cu lumânarea aprinsă, ducând Focul Haric acasă. Dimineața ne trezeam devreme, căci noi, copiii, mergeam cu ouă roșii și vesteam tuturor că Hristos a înviat.
În adolescență, Paștele însemna multe emoții pentru cum vom cânta la slujba de Înviere (eu fiind uneori dirijor de cor, uneori simplu cântăreț), dar și bucuria de a reveni acasă, în sânul familiei și de a petrece vacanța cu părinții și frații mei.
De când am copiii, Paștele înseamnă jocuri și activități, cărți și explicații, iepurași, puișori și miei, licăr și lumină în ochișorii lor curioși, ouă vopsite stângaci, cozonac și bunici. De când sunt mamă am înțeles adevăratul sens al acestei sărbători și ce înseamnă jerfă. Dacă atunci când eram mică mă bucuram de bucatele din carne pe care le pregătea mama mea, acum mă bucur să pregătesc eu bucate pentru copii, să-i văd mâncând cu poftă și ciocnind ouăle roșii vopsite de ei.
Paștele nu este despre mâncare fără măsură, mese doldora, chef și veselie. Paștele este despre învierea gândurilor noastre, îndemn spre fapte bune, dragoste și timp. Asta aș vrea să le pot transmite copiilor mei!
De Paște, dăruiește-le oamenilor dragi ție cel mai de preț cadou – timpul!
Un Paște luminos să ai!
Sursa foto - Pixabay
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu