Viața noastră cu cancer

Din luna decembrie, deși pare că nu a trecut atât de mult timp, în familia noastră s-au schimbat multe lucruri. Odată cu cancerul a venit și tristețea, lacrimile, deznădejdea. Însă mai puternice decât acestea sunt dragostea, fericirea, pofta de viață și unirea dintre noi. Toți patru, ținându-ne de mână, mergem mai încrezători spre lumina de la capătul tunelului...

Nu e deloc ușor să trăiești cu o asemenea boală, să-ți vezi copilul 8 zile la rând stând sub perfuzii câte 7 ore, să numeri zilele când stai acasă și aștepți să mergi din nou cu el în spital. Nu e deloc ușor să-l vezi mângâindu-se pe cap și întrebându-se unde îi e părul și când o să-i crească. Nici să-l vezi că nu mănâncă, că are permanent rezultatele analizelor rele, că este slăbit și obosește des, nu-i ușor. Nu e deloc ușor să zâmbești în fața copiilor, când de fapt sufletul îți e rupt în mii de bucăți. Dar trebuie să zâmbești, să te joci cu ei și să fii veselă, pentru că... așa trebuie. Nu e ușor să răspunzi la zeci de mesaje pe care le primești zilnic și ești întrebată cum se simte copilul tău. Le spui că e bine așa cum este, mai rău să nu fie... 

Dar încercăm să trecem peste partea proastă și să ne bucurăm că putem petrece mai mult timp împreună, dacă tot nu merge la grădiniță, că putem face activități oricâte dorim și putem citi la orice oră, că putem dormi cât vrem și ne putem trezi atunci când avem chef. Mâncăm (când vrea el), ne jucăm, dansăm, cântăm, plângem, râdem în hohote. Încercăm să avem viața de mai înainte și să nu simtă că ceva s-ar fi schimbat, să privească totul ca pe ceva firesc.

Cu toate acestea, am luat unele măsuri și am început să respectăm unele reguli, chiar dacă nici unul dintre copii nu sunt destul de conștienți de existența lor. Le-am infiltrat în familie fără ca ei să observe și au devenit obișnuințe și mici (sau mari) reușite ale noastre.

Am început să apreciem fiecare clipă și să trăim fiecare moment mai intens
Înainte de a afla despre boala copilului nostru, ne trăiam viața ca majoritatea oamenilor – ne trezeam dimineața, duceam copiii la grădiniță, ne vedeam de treburile noastre, veneam seara acasă, cinam și ne culcam. Acum am început să ne bucurăm de fiecare clipă petrecută în familie, am devenit mai uniți și asta ne face mai puternici. De asemenea, nu mai atragem atenția la lucrurile rele, la vorbele nepotrivite și apreciem doar ceea ce e bine.

Am început să ne rugăm mai mult
Acesta cred că este primul lucru care l-am realizat atunci când Stelian a fost diagnosticat cu cancer. Boala este cea care ne-a făcut să ridicăm ochii spre Cer și să ne rugăm mai mult. Astfel, am început să citim mai multe rugăciuni, mai multe acatiste, să fim mai atenți la gândurile noastre și să gândim pozitiv, căci gândurile bune atrag binele.

Am început să mâncăm sănătos
Odată cu aflarea diagnosticului, am început să mă informez și să citesc mai mult despre cauzele și tratamentul necesar în această boală. Astfel, am aflat că este foarte importantă alimentația sănătoasă, atât pentru stoparea, cât și pentru tratarea maladiei. E adevărat, deși suntem o țară agrară, din păcate nu prea găsim la noi fructe și legume sănătoase, crescute fără chimicale. Cu greu găsești la piață produse bio, de aceea am fost nevoită să caut alternative. Fiind îndrumată de oameni care duc un mod sănătos de viață, am descoperit spirulina, chlorella, semințele de in, cânepă, chia, turmericul, noni, am început să prepar mai des smoothie-uri, am renunțat la sucurile din comerț. De asemenea, am renunțat la mâncarea prăjită, iar la moment consumăm doar alimente coapte, fierte sau crude. Bem mai multă apă, nu mâncăm pâine cu drojdie, nu mâncăm bomboane și ciocolate, foarte rar consumăm carne (doar de pasăre crescută acasă de mama), am redus consumul de lactate. E încă puțin ceea ce facem, dar e un pas important pentru un mod de viață sănătos și cel mai important, e baza care o punem pentru sănătatea lui Stelian.

Am început să citim cărți despre cancer, mărturii ale oamenilor care au învins, cărți motivaționale
Toate acestea ne ajută să trecem mai ușor peste perioada grea din familia noastră, dar și să avem o atitudine pozitivă, să ne păstrăm calmul și de ce nu, să fim mai puternici. Încercăm să avem mereu în față exemplul oamenilor care s-au tratat, care au învins și acum duc o viață obișnuită. 

Mă simt tare de aiurea când copilul meu este catalogat drept „copil special”, căci el este un copil ca toți copii, care se joacă, plânge, face mofturi, se bucură... În societatea noastră lumea cu ușurință pune etichete, însă noi, deși nu ne este ușor, luptăm zi de zi pentru a învinge și pentru ca Stelian să fie tratat de cei din jur ca un copil normal, nu „copil special”, nu „copil cu handicap”, ci doar un copil care suferă pe o perioadă de o boală...

Dacă îți sunt interesante și alte articole despre cum rezistăm în această boală, te invit pe blog, la rubrica ÎNVINGEM CANCERUL. Iar pentru idei de jocuri și activități pentru copii, cărți de citit, recomandări de produse și rețete sănătoase, poți aprecia cu un like pagina de Facebook a blogului sau mă poți urmări pe Instagram și Pinterest.