Imediat ce ai citit titlul acestui articol sunt sigură că te-ai gândit că vreau să recomand o carte pentru copii. Parțial, ai dreptate. E o carte pentru copii și pentru copiii ce trăiesc în oamenii maturi. E o carte pe care ar trebui să o citească toți iubitorii și neiubitorii de cărți. Pe primii îi va motiva să citească și mai mult, iar celor care nu iubesc cărțile, le va deschide un nou orizont.
Pe scriitoarea Elif Shafak am cunoscut-o prin intermediul cărților sale „Cele patruzeci de legi ale iubirii”, „Lapte negru” și „Onoare” – cărți 100% pentru maturi. Dar mi-a plăcut mult să-i descoper și cealaltă latură, cea de copilă îndrăgostită de cărți, care vine cu un mesaj către noi toți: să îndrăznim să visăm, pentru a ajuta la apariția unui nou continent – acel al cărților, cu basme, legende, povești, poezii și povestiri.
Autoarea ne relatează istoria unei fetițe îndrăgostită de viață, dar nu și de numele său – Sakiz Sardunya, adică Mușcată Curgătoare. Pentru ea viața ce o are nu e deloc ușoară, din pricina numelui ce-l poartă. Este necăjită la tot pasul de colegii săi, motiv pentru care nu îndrăznește să facă multe lucruri, din teamă de a nu râde cei din jur de ea. Sakiz Sardunia are parte de diverse situații, însă o întâmplare îi schimbă viața definitiv – o călătorie pe al optulea continent, cu vrăjitoare, pești, prințese și dragoni.
Eu am citit această poveste într-o zi de duminică. Se citește ușor și e foarte captivantă. Am citit câteva pagini și copiilor. Le-a plăcut, doar că îndată ce apar întrebări legate de vrăjitoare, dragoni sau alte făpturi din lumea poveștilor, cred că ar fi bine să fie citită copiilor mai mari, care deja au idee care este diferența dintre o poveste și lumea reală.
Mi-a plăcut că în carte se descrie frumoasa relație dintre tată și fiică: „Își iubea școala, dar aștepta cu nerăbdare sfârșitul de săptămână. În weekend ieșea la plimbare cu tatăl ei. Stăteau în parc, îi priveau pe cei care se plimbau pe malul mării, mâncau vafă turcească și semințe. Vorbeau mult. Acesta era cel mai frumos lucru: tatăl și fiica vorbeau fără oprire”.
De asemenea, în „Fetița căreia nu-i plăcea numele său” de Elif Shafak sunt descrise toate neliniștile unui copil și greutățile acestei perioade, dar ne îndeamnă și pe noi, maturii, să prețuim fiecare clipă și să nu ne mai plângem: „Ce greu e să fii copil! Dacă ar fi fost mare, ar fi avut serviciul ei, casa ei. În fiecare dimineață, în loc să meargă la școală, ar fi mers la birou. Ce frumos! Nu ar fi trebuit să urce în microbuzul școlii alături de persoane pe care nu le suferea. Serile, putea să se uite la televizor atât cât și-ar fi dorit, ar fi putut să meargă la culcare la orice oră ar fi vrut. Nu ar fi avut deloc teme. Viața celor mari era mai ușoară. Ei nu erau conștienți de asta. Pentru că uitaseră prin ce trecuseră în copilărie. Dacă și-ar fi amintit, ar fi înțeles cât de norocoși sunt. Dar ei se plângeau mereu”.
O recomand cu drag! Dacă și tu îți dorești această carte, o găsești în toate librăriile Librarius. Eu revin cu un articol despre lecțiile pentru maturi pe care le-am învățat citind această carte.
Pentru a vedea ce cărți mai citesc, te invit să apreciezi cu un like pagina de Facebook a blogului, dar și să mă urmărești pe Instagram și Pinterest, und evin cu multe idei de jocuri și activități pentru cei mici, rețete delicioase și recomandări de produse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu