Atât de frumos Lilia Calancea a adunat într-un buchet mitologia, poveștile de dragoste, amintirile din copilărie și durerile omenești, încât e imposibil să nu rămâi impresionată după ce citești cartea „Sub constelația Lyrei”. E a doua carte despre cancer, scrisă de un autor basarabean în 2017 (Tatiana Țîbuleac – „Vara în care mama a avut ochii verzi”), dar aceasta descrie partea frumoasă a bolii, chiar dacă finalul e unul neașteptat. Când o citeam, mă cuprindea așa o liniște sufletească, încât nu voiam s-o mai las din mână. Păcat că ziua are doar 24 de ore și, pe lângă lectură, mai am încă atâtea de făcut...
La început, chiar din primele pagini, m-a marcat într-un mod mai deosebit
următoarele fraze: „Doar cu timpul vei înțelege că un om, ființă fragilă, poate
fi îngropat înainte de vreme de semenii lui. Prin tăcere, prin indiferență,
prin cuvinte mai reci ca țărâna. A îngropa un om viu e de o mie de ori mai ușor
decât un cadavru. Unde mai pui că nimeni nu face pușcărie pentru treaba asta”.
În acel moment m-am oprit din citit și am luat din nou cartea în mână a doua
zi. Aveam nevoie de timp pentru a analiza fraza...
Un alt fragment care mi-a trezit multe semne de întrebare a fost: „Cancerul
nu te întreabă dacă poți suporta. Puțin îi pasă dacă ești plăpând, viguros,
tânăr, bătrân, femeie sau copil...Trebuie să găsești undeva forța ca să-l
accepți. Să accepți că din momentul acela nimic nu va mai fi ca înainte, nimic
nu mai stă în picioare, totul se prăbușește sub ochii tăi, deci nimic în viața
ta nu mai este sigur. Lucrurile cele mai certe acum s-au îngrămădit toate sub
semnul întrebării. Și tu te simți ca un bolovan pornit la vale, spre o gaură
mare, neagră, care pare să nu aibă capăt. A accepta... înseamnă să ieși din
cursa ta obișnuită. Să-i lași pe alții să ți-o ia pe dinainte, în timp ce tu o
tragi pe dreapta. Înseamnă să îndrăznești să-ți spui sincer: e timpul să mă
opresc. A accepta... înseamnă a abandona. Înseamnă a deveni mic. Sărac. Acum ești cel mai sărac, căci ai pierdut
esențialul. Nu mai poți face planuri. Nu mai poți spune: bluza asta am s-o port
de hramul satului. Nu mai ești sigur că vei avea forța să tai ingredientele
pentru salata boeuf de Revelion, că vei mai putea să te oglindești în globurile
din pomul de Crăciun, că vei mai gusta vin fiert cu scorțișoară, că vei inspira
cu lăcomie mirosul veșnic al unui pin de munte...”. Din nou, am avut nevoie de
timp și m-am întrebat: „Oare cum mi-aș trăi eu viața dacă aș afla că am în mine
o boală incurabilă?”...
La finalul cărții „Sub constelația Lyrei”, mi-a rămas o stare de regret că
s-a terminat o poveste atât de minunată. Pentru că am împrumutat-o de la
biblioteca din oraș, am inclus cartea pe lista de așteptare și vreau să mi-o
cumpăr, s-o am în biblioteca familiei, pentru a o reciti ori de câte ori voi
vrea să trăiesc (alături de eroinele cărții) o aventură frumoasă.
Intenționat nu am oferit multe detalii din carte, pentru a te intriga și a
te motiva să o citești și să afli care e subiectul acesteia. O să-ți placă,
crede-mă!
Apropo! Cartea poate fi cumpărată de la Elibraria.eu și este livrată chiar
la ușă, frumos împachetată.
O recomand cu drag!
Pentru a vedea și alte recomandări de carte, te invit să dai un like paginii de Facebook a blogului și să mă urmărești pe Instagram.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu