Da, eu nu știu să vorbesc în limba rusă!

Vi s-a întâmplat vreodată să vă simțiți străini în țara voastră? Mie până acum, la 28 de ani, mi se părea viața în Republica Moldova destul de ok, atât timp cât mi-am putut crește copiii în pace, cât am fost angajată într-un colectiv primitor și... vorbitor de limba română. Azi însă, m-am simțit străină, foarte străină. De parcă aș fi venit în Moldova de pe o altă planetă și m-am rătăcit. 

De ceva timp sunt în căutarea unui loc de muncă și am tot trimis CV-uri pe la mai multe instituții. Azi am fost sunată și invitată la interviu. Buuuum! Toate planurile și ideile mele au fost date peste cap! Buuuum! De ce? De cealaltă parte a telefonului mi s-a vorbit doar în limba rusă, eu am înțeles parțial din ce mi s-a spus și am răspuns doar cu da și nu. Am înțeles că trebuie să merg la ora 14.00, la o anumită adresă, unde va trebui să completez o anchetă. 

Frica și indignarea mea aici începe. Da, e știut deja, mulți dintre moldoveni vorbesc limba rusă, am rude și prieteni ruși, dar oare sunt eu obligată să le vorbesc limba, în condițiile în care o înțeleg maximum 5%? Acum, cuprinsă de această frică, mă întreb: sunt obligată oare ca atunci când voi merge la interviul de angajare să vorbesc limba rusă sau trebuie să turui în română? Ori pierd, ori câștig... 

Nu am nimic contra vorbitorilor de limbă rusă. Dar de ce, atunci când mergi undeva să te angajezi, ți se vorbește în rusă și nu în franceză, de exemplu? De ce ar trebui să mă simt proastă pentru că nu cunosc această limbă, care mi-a fost predată din clasa a doua, dar pe care nu am putut s-o îndrăgesc?

***

Interviul a avut loc cu succes. Evident, în limba rusă, cu traducător :) 

 

Voi cât de bine stați la acest capitol?

Pentru a vedea și alte articole, dați un like paginii de Facebook a blogului. Nu ezitați să mă urmăriți și pe Instagram ;)