De când au apărut copiii, nu prea avem parte de dimineți liniștite. Și asta pentru că, ba unul vrea apă, ba altul la wc, unul vrea ceai, altul doar terci, unul vrea să îmbrace pantalonii, altul vrea să-l îmbrace tata. Dar veselia începe de fapt mult mai devreme, când unul dintre copii se trezește, iar noi, toți ceilalți, suntem somnoroși și enervați, căci speram ca măcar azi să dormim mai mult.
Urmează apoi chinul spălatului pe față. De ce zic că e un chin? Pentru că,
imediat ce intrăm în baie: - Eu primul!,– Ba nu, eu prima! – De ce mă ștergi
așa pe ochi?, - Da pe ochi nu mă spăla!..., iar expemplele pot continua la
nesfârșit.
Partea cu îmbrăcatul nici măcar nu v-o imaginați... Deși Cecilia la
grădiniță se îmbracă singură, acasă nu o face deloc. Astfel, în fiecare
dimineață ne pomenim cu doi copii plângăcioși, mofturoși și încăpățânați, pe
care trebuie să-i îmbrăcăm. Iar dacă mai vor să-i îmbrace doar tata sau doar
mama pe ambii, e chiar cea mai mare veselie...
Să hrănești doi copii mici, mai ales dimineața, când ambii sunt flămânzi, e
o adevărată provocare. Trebuie să te înarmezi cu multă răbdare, dar și cu o
oarecare doză de umor, căci în caz contrar, riști să îți cam pierzi nervii.
Totul începe cu – eu nu vreau/vreau ceai, nu vreau/vreau terci, nu vreau/vreau
pâine cu unt; urmează apoi – eu nu vreau/vreau lingurița/furculița asta și – eu
vreau să mă hrănească mama/tata.
Când, în sfârșit, parcă și-au potolit toți foamea, mama rămâne la
bucătărie, iar tata merge cu copiii să se joace. Sau invers. (Da, în familia
noastră și tati face curățenie, spală vesela, pregătește mâncare, face baie
copiilor, etc). Mergem apoi cu toții la plimbare, dupa care revenim acasă la
amiază, mâncăm, apoi adormim copiii. Abia când îi vedem din nou adormiți,
considerăm că am avut parte de cea mai liniștită dimineață :)
În familia voastră cum arată diminețile? Sunt și pentru voi o provocare și
o testare a nervilor?
Dacă ți-a plăcut articolul, urmărește-mă pe Instagram sau susține cu un like pagina de Fcebook a blogului!
Sursa foto – santabanta.com
Si eu am tot doi copii, dar ai mei sunt mai mari - 10, respectiv 8 ani.
RăspundețiȘtergereNu am avut niciodata probleme cu diminetile lor. Baiatul se trezeste mereu primul, fata mai tarziu. El merge primul la baie pentru a ajunge primul in bucatarie la micul dejun. De ce? Simplu! El sta cel mai mult la masa pentru ca are chef de vorbaaaaaaa.....asa ca am invatat sa il trezesc primul ca sa ma asigur ca reuseste sa termine micul dejun la timp, sa se imbrace si sa il duc la scoala :P
Ce noroc! :)
ȘtergereHa, ce frumos! Și la noi e la fel. Fetele mele au 5 și 3 ani și exact așa sunt și diminețile noastre. Mi-E teamă să mă gândesc ca în curând va începe și cel mic, de un an, sa vorbească. Să vezi atunci balamuc. Dar, sa privim partea buna a lucrurilor, știu sa-și exprime foooarte bine dorințele ceea ce e minunat!
RăspundețiȘtergereVa fi un haos frumos, cum zicea mai sus cineva :)
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere