Sunt o mamă CA TINE!

Multă lume crede că eu, ca mamă, sunt perfectă. Li se crează cumva această iluzie din postările mele de pe rețelele de socializare.

-Tu atât de frumos te joci cu copii tăi..., Tu atâta timp investești în ei..., Tu doar de copii ai grijă..., tu, tu, tu!

Iar când, zilele astea, cineva mi-a spus că și-ar fi dorit ca mama sa să fie exact ca mine, mi-am zis că e timpul să vin cu unele explicații.

Poate că e bine să fii perfectă, dar iată că eu nu-s... Sunt o mamă exact ca toate celelalte – cu frici, frustrări, regrete, nervi, lacrimi. Sunt o mamă care țipă uneori la copiii săi, care își pierde uneori răbdarea, care nu le citește povești ori de câte ori vor ei, care îi lasă uneori în fața calculatorului, care își dorește uneori să fie singură (măcar jumate de oră), care, uneori...

Dar știi ce fac pentru a depăși aceste momente?

1.Trag aer în piept, închid ochii și număr până la 10. Ajută foarte bine! În fix 10 secunde îți apare în fața ochilor un pui de om neajutorat, care stă cu brațele întinse spre tine sau vine și îți șterge lacrimile. După aceste 10 secunde înțelegi că trebuie să-i mulțumești puiului de om că te-a ales pe tine să-i fii mamă și să îți ofere atâââââââââtea lecții de viață.

2.Bineînțeles, nu durează mult bucuria, căci nervii mei din nou cedează. Și aici am iarăși o soluție – rezist până seara, când vine soțul de la serviciu și ia copiii afară, la joacă. Iar eu rămân singură (îți imaginezi, singură, 1-2 ore?) în casă, cu gândurile și nervii mei. Beau un ceai (chiar dacă afară e cald, eu oricum beau ceaiul fierbinte), mănânc un măr (singură, un măr, fără să fii privită de cineva), fac un duș, scriu articole, citesc, pregătesc ceva gustos, ascult muzică, privesc un film. Sunt momentele pe care le savurez din plin și de care am parte tot mai des în ultima perioadă (chiar dacă nu am avut o zi grea).

3.Iar dacă cele două tactici nu funcționează, mă ajută evenimentele la care îmi place să merg ori de câte ori am ocazia. Acolo îmi încarc bateriile și revin acasă cu energie pentru câteva săptămâni înainte. La început, timp de 2-3 ore cât ținea evenimentul, eram doar cu gândul la copii. Cu timpul, am învățat să mă relaxez, căci cei mici sunt acasă în siguranță, iar eu trebuie să profit de timpul acesta, să mă conectez cu oamenii, să savurez momentul și să uit de scutece, biberoane, mâncare...

Anume aceste metode de „umplere a paharului” mă ajută să scap de nervi, stres și gânduri negative și să devin o mamă bună, nu perfectă. Nu putem fi mame perfecte, căci altfel nu am mai putea fi de nici un ajutor copiilor. Cu ajutorul nostru, a imperfectelor, copiii învață că e ok să greșești, că trebuie sa riști, să îți recunoști greșelile și să încerci să le eviți.

Nu sunt o mamă PERFECTĂ și nici nu vreau să fiu așa! Sunt o mamă CA TINE!

Dacă ți-a plăcut articolul meu, pentru a vedea și altele, nu ezita să dai un like paginii de Facebook a blogului.