5 jocuri ale copilăriei. Le mai ții minte?

Datorită celor doi copii ai mei îmi amintesc tot mai des de copilărie. Până să devin mamă mi se părea că nu prea țin minte multe lucruri din copilăria mea, dar pe zi ce trece îmi aduc aminte tot mai multe detalii din legate de acea perioadă frumoasă. 

Zilele astea, privind cum se joacă fetițele în curtea blocului, mi-am amintit câteva jocuri, nelipsite atunci când ne întâlneam ”în drum, cu fetele”. Am observat că acum copiii nu se mai joacă ca adineaori. Locul jocurilor din trecut l-au luat calculatorul, telefonul, tabletele. E vina noastră, a părinților, că nu le arătăm copiilor cum să se joace, astfel încât să vină acasă cu genunchii juliți, hainele pline de praf, dar cu amintiri plăcute.  

Eu îmi amintesc cu drag aceste jocuri:

TELEFONUL  STRICAT

Cel mai frumos joc, probabil. Ne aranjam toți copiii în rând, iar primul spunea un cuvând următorului, care la rândul său îl transmitea mai departe. La final, inventam diverse cuvinte, căci ”pe drum”, cuvântul inițial ajungea din ”carton” – ”cartof”, ”palton” sau orice alt cuvânt haios.  Prin unele părți i se mai spunea Telefonul fără fir.

JOCUL DE-A CUVINTELE

Seara, înainte de somn, până când adoarme Cecilia, jucăm acest joc. Cineva dintre noi propune o literă, iar noi trebuie să spunem cuvinte care încep cu acea literă. În copilărie, cineva rostea cuvântul, iar următorul trebuia să spună un cuvânt care începe cu litera de la finalul cuvântului anterior.  Astfel, vedeam care și câte cuvinte cunoaște.

JOCUL CU COARDA

Uneori și acum sar în coarda fetiței mele. E destul de simplu - sari și numeri la fiecare săritură. Când coarda se încurcă printre picioare, începe a sări și a număra o altă fată. Câștigă cea care sare mai mult. Era un joc pentru fete, spuneam noi, iar în loc de coardă, foloseam un cablu. Dacă se întâmpla să ne lovim din neatenție, rămâneam cu vânătăi, dar fericite că ne-am mai jucat încă o zi,  împreună cu toate fetele din mahala. 

ÎMPĂRAT-ÎMPĂRAT

Pentru acest joc e nevoie de două echipe, care trebuie să-și aleagă câte un împărat. Fiecare echipă, la distanță de minimum 2 metri una de alta,  se ia de mâini, făcând un lanț. Una dintre echipe începe jocul și rostește: ”Împărat, împărat, dă-ne un soldat”, ”Pe cine?”, întreabă împăratul celeilalte echipe. Se alege repede un membru din echipă și i se rostește numele. Cel ales trebuie să alerge pentru a rupe lanțul format de cealaltă echipă. Dacă reușește să rupă lanțul, ia un membru adversar, iar dacă nu desparte linia, rămâne în echipa al cărei lanț nu l-a rupt. 

STAI CA BALERINA

Din nou, un joc pentru fete. Țin minte cum ne adunam toate fetele într-un cerc, spunând ceva de genul ”Zboară avionul, sună telefonul, S-a stricat mașina, stai ca balerina”, iar în acest moment trebuia să ne oprim din orice activitate și să stăm ca niște statui. Era un joc destul de haios. Câștiga fata care rezista cel mai mult să stea ca o balerină. Dacă voi țineți minte cuvintele acestui joc, aștept să mi le spuneți și mie. Eu chiar le-am uitat.

Voi ce jocuri din copilărie vă amintiți?