Mersul la grădiniță este prima perioadă mai stresantă pentru copii, când
aceștia sunt despărțiți de părinți și lăsați acolo, în grija educatorilor.
Astfel, cei mici trebuie să se obișnuiască cu o serie de schimbări, dar și să
învețe a respecta anumite reguli, începând cu trezirea, mâncarea și diversele
activități, toate la o anumită oră stabilită de educatori.
Pe blogul Sunt Tată, soțul meu vă povestea ce trebuie să faceți pentru avă înscrie copilul la grădiniță. Eu însă, vreau să vă relatez despre cum am
pregătit-o pe Cecilia pentru ”marea întâlnire”.
Familiarizarea copilului cu grădinița
În jurul vârstei de 1 an jumate, am început să-i povestim despre
grădiniță. Primul lucru care l-am făcut a fost să o ducem acolo, să-i arătăm
cum arată o grădiniță, să vadă cum copiii mănâncă, dorm și se joacă. A fost
încântată, iar dacă o întreba cineva când merge la grădiniță, ea răspundea
fericită: la anul/ la vară. Apoi i-am arătat diverse filmulețe video, cu
activități pe care cei mici le fac acolo, iar ea și-a format o părere despre
cum e să mergi și să stai la grădiniță.
Aici am dat greș. Da, rolul
părinților este de a familiariza copilul cu această idee, însă noi am cam
exagerat. Pentru că atât de mult i-am vorbit despre grădiniță, ea avea unele
așteptări, iar când a mers acolo și a văzut că de fapt copiii toată ziua se
joacă, nu fac activități, nu cântă, nu dansează, a rămas dezamăgită și ne-a
spus categoric că nu mai vrea la grădiniță. Am început să-i explicăm de vara
copiii doar se joacă, iar de la 1 septembrie vor învăța cântecele, poezii, vor
colora și vor face multe alte activități. Acum așteaptă...
Obișnuirea cu lipsa noastră
Eram conștienți de faptul că nu ne va fi ușor să ne despărțim de ea, fie
și pentru câteva ore. Pe parcursul a aproape 3 ani ea niciodată nu a stat
departe de noi, cu excepția a câtorva zile cât a fost internată în spital, dar
acolo a fost cu tati. De aceea, ne-am gândit că cea mai bună metodă de a se
obișnui fără noi este să o lăsăm la bunici. Oricum, sunt persoane cunoscute, în
preajma cărora sunt în siguranță. Și a
stat acolo fără nici o problemă.
Siguranța că ne vom întoarce dupa ea
Pentru Cecilia, procesul de adaptare încă continuă. Dar am observat că
ea merge cu altă dispoziție la grădiniță atunci când, înainte d eieșire, o iau
în brațe, o mângâi, îi spun cât de mult o iubesc, că îmi va fi dor de ea și că
dupa ce va dormi și va mânca, mama și Stelian vor veni la grădiniță să o ia
acasă. Iar atunci când mergem dupa ea, de fiecare dată îi spun: ”Uite, am venit
să te iau acasă, așa cum ți-am promis azi dimineață! În fiecare zi voi veni
dupa tine”. E foarte important ca cei mici să aibă siguranța că părinții se vor
întoarce dupa ei.
Deprinderea de a mânca, de a se îmbrăca și încălța singură
Trebuie să recunosc, la acest capitol avem restanțe. De mâncat, mănâncă
singură, în unii papuci se încalță fără ajutor, însă îmbrăcatul... Oricum, în
fiecare zi exersăm și sper că până la
Anul Nou nu va mai fi nevoie să o încalțe/descalțe, îmbrace/dezbrace
educatoarea. Sunt conștientă de faptul
că personalul grădiniței nu are cum să-l învețe pe fiecare copil în parte
aceste deprinderi, dar încă nu am găsit metoda potrivită prin care să o învăț
pe Cecilia aceste lucruri. Oricum, mi se pare încă prea mică.
Dar voi, dragi mămici, cum v-ați pregătit copilul pentru această nouă
etapă din viața sa?