Micuța Cecilia împlinește două luni. La mulți ani, scumpa!

Azi fetița noastră împlinește două lunișoare.  În tot acest timp ea a învățat să facă o mulțime de lucruri, dar continuă încă să descopere lumea.

Micuța Cecilia nu e singura care descoperă. Alături de ea și eu am devenit alta. În aceste două luni m-am redescoperit pe mine.

În primele 5 zile dupa nașterea îngerașului nostru eu am învățat să alăptez, să schimb scutecelele și să suport tot sistemul nostru medical care de cele mai multe ori nu e pe măsura așteptărilor noastre.

În primele 2 săptămâni am învățat să lupt cu durerile post-natale, să mă trezesc deja nu dupa cum vreau eu, ci la cerere – la cererea ei, să renunț la poftele mele culinare și de dragul ei să mănânc numai supe (și acum mă întreb cum de am putut să duc așa mod de viață).

În prima lună am învățat să îi fac masaj și băiță. Da, am avut nevoie de o lună pentru a învăța acest lucru, iar acum zic eu că mă descurc destul de bine. 

Tot în prima lună am înțeles că dupa naștere femeia chiar are nevoie de ajutorul și înțelegerea celor din jur. Pe tot parcursul sarcinii am zis că dupa ce nasc eu nu voi avea nevoie de ajutorul nimănui, că mă voi descurca singură, dar nici pe departe nu a fost așa. Am marele noroc să am parte de un soț extraordinar care mi-a fost și este alături în orice clipă. Un mare mulțumesc și celor două mame care nu m-au lăsat singură dupa nașterea micuței.

 

În aceste două luni am învățat să fiu mereu calmă și cu zâmbetul pe buze pentru ea, boțul meu de viață. Copiii simt foarte bine starea de spirit a părinților și în general, a celor din jur. 

...Două luni în care am învățat să fiu puternică, să nu dorm nopțile și totuși ziua să am puteri, am învățat să renunț la mine de dragul ei, să mănânc în timp record, să inventez diferite cuvinte pe care doar ea sper că le înțelege, să recit poezii și să îi cânt cântecele din copilăria mea. Alături de ea am devenit și eu copil.

Au trecut două luni în care i-am așteptat primul gângurit, primul zâmbet dedicat în exclusivitate nouă, am așteptat să își întoarcă privirile dupa noi, să ne urmărească și iată că au venit aceste zile, iar noi ne bucurăm din plin de ele.

Avem cel mai frumos copil, cu o personalitate care te pune la pamânt – de pe acum știe cum să obțină ceea ce își dorește și habar nu am cum a învățat asta. Dar mă bucur că e așa. Pentru că toată viața e o luptă, iar ea a înțeles acest lucru timp de două luni. 

La multe luni și la mulți ani, gogoașa mamei!