Anul 2013 a fost pentru mine anul cel mai
plin, plin de emoție și frumusețe.
Luna februarie ne-a găsit la sanatoriu,
acolo unde bebelușa noastră a fost concepută. Da, luna februarie e o lună plină
de încărcătură emoțională pentru noi. Și ținem minte cu exactitate data, dar
asta e doar pentru noi.
În luna martie am aflat despre sarcină, iar
de atunci tot anul am ținut-o într-o nebunie frumoasă – lacrimi de fericire,
grețuri, lacrimi de durere, frică și tot ce include prima perioadă a sarcinii.
În luna aprilie am renunțat la master, mai
bine spus la teza de master . Și atunci toată lumea m-a vorbit de rău: cum am
îndrăznit să dau cu piciorul în cei doi ani în care am învățat că, vezi Doamne,
masterul e ceva super-mega-extra important în viața unui om și sănătatea ta nu
are nici un preț pe lângă studii.
Au urmat luni obișnuite, în care mi-am
văzut liniștită de viața de familie, de sarcină și tot liniștită am mers la
serviciu, asta până în luna a 7. Am trăit
o vară frumoasă când, mai mult decât oricând în ultimii trei ani, am
stat la părinții mei.
Din septembrie am început să ne pregătim de
venirea micuței noastre pe lume.
Iar în octombrie, pe 30, am devenit mămică,
dând viață unui boț de aur (așa cum îi spunem noi).
Pe 14 decembrie am botezat bebelușa, iar
ieri micuța noastră a împlinit două luni.
Deci, anul 2013 a fost pe bună dreptate un
an rodnic.
Acum, la cumpăna dintre ani, nu îmi doresc
decât multă sănătate pentru scumpica noastră, pentru soțul meu, pentru părinți
și pentru toată lumea. Dea Domnul să trăim în pace!
La mulți ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu