Jurnal de sarcină: Cum a trecut primul trimestru

Primul trimestru de sarcină, odată cu bucuria că voi fi din nou mamă, a venit și cu multe provocări. Deși sunt la a treia sarcină și parcă ar fi trebuit să știu la ce să mă aștept, nu a fost deloc așa. Sarcina aceasta e total diferită de ceea ce am trăit anterior. Alte emoții, alte simptome, de parcă ar fi fost cu totul alt organism. Dar a trecut, iar acum mă pot bucura de ceea ce aduce cel de-al doilea trimestru. Totuși, să vă povestesc cum a trecut primul și ce schimbări am observat în corpul meu în această perioadă.

Schimbări fizice:

Primul lucru pe care l-am făcut când am aflat că sunt însărcinată, a fost să le dau vestea copiilor. Ei erau nerăbdători, așa că și bucuria le-a fost pe măsură. Apoi, am mers la un medic pentru a-mi confirma sarcina și a mă asigura că este localizată cum trebuie. Undeva prin săptămâna a 5-a au început să apară și simptomele, doar că au fost cu totul diferite. Despre asta am scris în acest articol.

• Am făcut față cu succes primului trimestru datorită faptului că am început să îmi ascult corpul și să mă cunosc mai bine. Astfel, am fost atentă la fiecare nouă senzație și am trăit-o din plin, chiar dacă era una mai neplăcută. Numai așa am reușit să fac ceea ce era mai bine pentru mine la acel moment.
• Îmi aduc aminte că, pe lângă marele disconfort pe care mi l-au adus grețurile și voma (simptome absolut normale), primul simptom pe care nu-l mai avusesem până atunci a fost durerea de sâni. O durere grea, pe care am încercat să o suport, dar care mi-a adus destul de multe emoții negative. Căci, cum altfel puteam să-i fac față?
• În primele luni de sarcină nu am dormit deloc bine noaptea. Somnul meu însemna reprize a câte maximum o oră sau o oră jumate, întrerupte de mersul la baie. Nevoia de a urina era mare, așa că majoritatea nopții mi-o petreceam mai mult în stare de veghe. Totuși, m-a salvat faptul că am stat în izolare, soțul a fost permanent acasă și a avut grijă de copii, iar eu puteam dormi ziua cât îmi poftea inima. Așa recuperam orele de somn pierdute în timpul nopții. Spre finalul trimestrului totul a revenit la normal, iar acum mă trezesc de 2-3 ori pe noapte, din același motiv - uterul se mărește și pune presiune asupra vezicii urinare.
• Deși nu am lucrat în primul trimestru și am stat mai mult acasă, culcată și odihnită, mă simțeam mereu obosită. Îmi dau seama că asta nu e ceva ce am putea controla, dar emoțional nu mă simțeam bine din această cauză. Mi se părea că e de datoria mea să fac măcar treburile casnice și să nu las totul pe umerii soțului. Totuși, el a fost înțelegător și de fiecare dată mă lăsa să mă odihnesc, să dorm, să stau culcată pentru a mă simți fizic cât mai bine cu putință. Susținerea lui a fost extrem de importantă în primul trimestru și rămâne a fi în continuare.
• Am fost întrebată dacă aveam pofte în acea perioadă. Da, îmi era poftă de dulce, dar nu puteam mânca din cauza grețurilor. Pofteam în special ecleruri, ceea ce pentru mine era destul de straniu, căci anterior nu mă dădeam în vânt după ele. Alte pofte deosebite nu am avut, însă nu am putut suporta peștele, ceapa și usturoiul (pe care le consumam zilnic până atunci) și mirosul de prăjit. În linii generale, mâncarea îmi provoca greață, iar asta m-am ajutat cumva să dau jos două kilograme, pe care le-am pus imediat înapoi în următoarele luni.
• Câteva kilograme în plus îmi dădeau mari bătăi de cap înainte de sarcină, iar acum parcă au devenit și mai vizibile. Totuși, mă strădui să mă alimentez sănătos, să fac mișcare și să nu mă stresez. După naștere cu siguranță vor pleca.
• O alta problemă cu care m-am confruntat timp de câteva săptămâni a fost constipația. Probabil că a apărut din cauză că nu prea mâncam, dar a trecut destul de repede.

Schimbări emoționale:

• Spuneam mai sus: în primul trimestru am simțit o stare de vină că nu fac mai multe treburi casnice, dar soțul a fost cel care m-a trezit la realitate și mi-a confirmat faptul că dacă eu nu voi avea grijă de starea mea emoțională, sunt slabe șanse să o facă altcineva.
• De asemenea, pe lângă bucuria că voi fi din nou mamă, am simțit și frică. Teama că nu mă voi descurca, apoi medicul la care am născut de două ori a plecat din țară și a apărut teama că nu voi avea cu cine naște, apoi teama să nu mă îmbolnăvesc de coronavirus. În primele luni eram și panicată, și fericită, și tristă pe alocuri, dar nu am alungat aceste emoții. Le-am conștientizat, le-am trăit, apoi au plecat fără ca eu să fi făcut ceva. Au înțeles că nu putem fi prieteni. Acum a rămas fericirea și dorința de a face ca totul să fie bine până când îmi voi ține puiul în brațe.
• Faptul că am avut susținerea soțului, că discutam mult și petreceam mai mult timp împreună, m-a ajutat să trec peste toate stările negative și să fac față cu brio provocărilor din primul trimestru. Consider că e un lucru esențial pentru fiecare femeie, căci încurajarea și susținerea din partea partenerului ajută la menținerea armoniei în familie, dar și la starea de bine și siguranță a viitoarei mame. De asemenea, pe mine m-au ajutat mult și atenția venită în această perioadă din partea copiilor. Să știi că porți sub inimă o viață care e așteptată nu doar de tine, dar și de toți cei dragi, e pur și simplu minunat!

Primul trimestru înseamnă primele 13 săptămâni de sarcină, probabil cele mai dificile pentru unele mame, dar și cele mai pline de tot felul de emoții noi. Cel puțin, așa a fost pentru mine... Cu siguranță, cel de-al doilea trimestru vine cu provocările sale, pe care deja le resimt, însă despre ele vă voi povesti în urmatorul articol din seria Jurnalului de sarcină.

Sunt curioasă să aflu cum ați trecut voi prin această perioadă și ce v-a ajutat să vă mențineți starea de bine. Scrieți răspunsurile iyn comentariile la acest articol. Le voi citi cu mult interes.

Dacă credeți că acest Jurnal de sarcină poate fi util viitoarelor mămici sau celor care sunt deja însărcinate, aș fi recunoscătoare dacă ați distribui articolul, ca să ajungă și la ele.

Cu multe postări interesante și utile, vă aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar mă mai găsiți și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook.

Cu drag, Anna!