Atât de multe am auzit despre această carte, încât atunci când am văzut-o la bibliotecă, nu am stat mult pe gânduri și am împrumutat-o. Chiar dacă am promis că nu mai împrumut cărți până nu le termin de citit pe cele începute acasă. Dar nu regret nici o secundă pentru alegerea făcută, pentru că e cea mai înduioșătoare carte citită în ultimele luni. De fapt, cred că asta e cartea verii 2019.
Nu vreau să dau spoiler, însă această carte e de-a dreptul minunată, povestind viața surorilor Vianne și Isabelle, două caractere diferie, dar ambele prinse în vâltoarea războiului. Vianne e căsătorită, are o fetiță, iar soțul său e luat la război, ea rămânând doar cu copilul și încercând să lupte la rândul său cu ceea ce însemna război într-un sat din Franța. Isabelle e exact opusul surorii sale – rebelă și pe alocuri nesăbuită. Ambele surori își riscă viața pentru salvarea diverselor persoane, iar Isabelle primește numele de „Privighetoarea”.
Pe mine cartea asta m-a emoționat extrem de mult. Uneori m-a lăsat cu respirația tăiată, iar alteori m-a făcut să scap lacrimi. Pentru că războiul întotdeauna provoacă lacrimi și schimbă oamenii...
NOTIȚE CU CREIONUL
- Dacă am învățat ceva în lunga mea viață, acel ceva este asta: în dragoste, aflăm cine dorim să fim; în război, aflăm cine suntem de fapt. Tinerii din zilele noastre dorescsăștie totul despre orice. Ei cred că dacă discuți despre o problemă, o vei rezolva. Eu provin dintr-o generație mai liniștită. Înțelegem valoarea uitării, atracția reinventării.
- Nu sunt pierduți. Și nici nu s-au dus într-un loc mai bun. Au dispărut. Acum, căă apropii de sfârșitul vieții, știu că durerea, la fel ca regretul, se instalează în ADN-ul nostru și rămâne pentru totdeauna o parte din noi.
- E mai bine să fii îndrăzneț decât umil. Și dacă sari de pe o stâncă, cel puțin o săzbori înainte să cazi.
- Rezistența începe cu faptul căîți pui o întrebare. Pe care, apoi, i-o adresezi altcuiva.
- Cu toții suntem fragili. E un lucru pe care îl învățăm în război.
- Dintr-odată, își dădu seama că o femeie poată să-și schimbe întreaga viață și să-și dezrădăcineze existența printr-o singură alegere.
- O inimă frântă te doare la fel de rău, atât pe timp de pace, cât și pe timp de război.
- Cum aș putea să încep cu începutul, când nu mă pot gândi decât la sfârșit?
- Iubirea trebuie să fie mai puternică decât ura, altfel, nu am avea nici un viitor.
- Nu biologia este cea care determină statutul de părinte, ci iubirea.
- Datorită lor știu ce contează cu adevărat: nu ceea ce am pierdut, ci amintirile. Căci rănile se vindecă. Iubirea dăinuie. Noi, oamenii, rămânem.
Recomand cartea cu toată încrederea. Eu am împrumutat-o de la bibliotecă, dar abia aștept reducerile pe elefant.md ca să mi-o cumpăr și s-o am în biblioteca personală.
Dacă ți-a plăcut descrierea cărții, distribuie articolul ca să afle și prietenii tăi despre „Privighetoarea” de Kristin Hannah.
Te aștept pe pagina de Facebook a blogului, acolo unde vin zilnic cu postări utile și interesante. De asemenea, mă găsești și pe Instagram, Pinterest, Youtube AICI și AICI și pe Facebook.
Cu drag, Anna, mamă de doi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu