vineri, 16 august 2019

Pelerin pe Solovăț: Istoria și prezentul insulei pe care s-a inventat Gulagul


Povesteam în acest articol despre ce locuri am vizitat atunci când am fost în pelerinaj în Ucraina și Rusia și promiteam să vă spun mai multe despre insula Solovăț. Inițial, planificam să stăm pe insulă o zi și o noapte, dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la târg, am avut parte de 3 nopți și 3 zile pline de descoperiri și experiențe frumoase. Despre ele vă voi povesti altă dată, dar azi vreau să aflați și voi mai multe despre ceea ce înseamnă Solovățul.

Istoria insulei Solovăț
Insulele Solovăţ alcătuiesc un arhipelag din Marea Albă, în Golful Onega, fiind un district subordonat oblastului Arhanghelsk. Insulele, care măsoară 347 de km pătrați, sunt acoperite de păduri de pini şi de molizi, pe ele găsim numeroase mlaștini, dar și lacuri care, unite între ele, formează o adevărată reţea de canale. 

Localnicii mărturisesc că, în jurul anului 1429, doi călugări de la Mănăstirea „Sfântul Chiril“ de la Beloozero (Kirillo-Belozerski), Savatie şi Gherman, au pornit în căutarea unui loc îndepărtat de lume, pentru a trăi în singurătate şi rugăciune, ajungând pe această insulă. Aici cei doi au ridicat o chilie, punând astfel bazele a ceea ce avea să devină una dintre cele mai cunoscute mănăstiri ortodoxe din lume. Ulterior, li s-a alăturat și Zosima, toți trei fiind canonizați de Biserica Ortodoxă Rusă, ca sfinți făcători de minuni.


În anul 1548, stareț al mănăstirii Solovăț devine Filip Kolycev (Sfântul Filip, patriarhul Rusiei). Sub supravegherea sa au fost construite două catedrale, mori şi depozite, s-a pus la punct un sistem de fierbere a apei de mare, mănăstirea devenind unul dintre cei mai mari furnizori de sare din Rusia acelor vremuri şi, pentru a facilita transportul, a coordonat săparea unor şanţuri între cele 72 de lacuri, punând la punct sistemul de canale existent astăzi.

Tot egumenul Filip Kolycev a dispus ridicarea unor ziduri de 6 metri lăţime şi 11 metri înălţime, care, în timpul Războiului Crimeei, au protejat mănăstirea de invadatori. 


În 1920 mănăstirea a fost transformată într-o „tabără“ de muncă forţată. În 1923, a fost reorganizată într-o „tabără cu scop special“, pentru ca, în 1937, să devină penitenciar.  Conform istoricilor, acest loc a fost un deschizător de drumuri al gulagului, un spaţiu de muncă silnică şi de tortură pentru cei consideraţi duşmani ai noii orânduiri.

În 1990, sub conducerea egumenului Gherman, mănăstirea a fost redeschisă. În 1992, moaştele sfinţilor Savatie, Gherman şi Zosima, întemeietorii lăcaşului, au fost readuse pe Solovăț. În anul 2000, Sfântul Sinod de la Moscova a decis introducerea unei noi sărbători în calendarul creştin-ortodox local: Soborul noilor sfinţi martiri şi mărturisitori de la Solovăţ, sărbătoare prăznuită pe 10 august (23 august, după calendarul vechi).


Solovățul în prezent
„Soloveţkie Ostrova“ sau „Solovki“ oferă o priveliște extraordinară, mai ales în perioada verii, când este deschis sezonul turistic.  Conform recensământului populației din 2002, pe Solovăț trăiesc 968 de personae. Este de remarcat faptul că, în ciuda numeroaselor mlaștini și lacuri care există pe Solovăț, aici nu se găsesc șerpi. De asemenea, nu se întâlnesc lupi sau urși. 

În prezent, mănăstirea Solovăț face parte din patrimonial UNESCO, fiind un important obiectiv turistic şi spiritual. Accesul turiștilor în această zonă este accesibil doar vara,  din iunie până în septembrie. În cealaltă perioadă a anului, chiar dacă apa Mării Albe este foarte sărată, aceasta îngheață.  Iarna însă locuitorii pot ajunge până în Arhanghelsk cu avionul, pe insula existând un mic aeroport. 

Turiștii au acces pe insulă doar pe mare, din portul Kem, regiunea Karelia, cu vapoare sau șalupe particulare. Călătoria durează între 3 și 1,5 ore, iar noi am achitat 1800 ruble într-o direcție per persoană. Dacă decideți să mergeți pe Solovăț, trebuie să aveți la voi haine și încălțăminte groasă. Cazarea se face la hotele sau casele localnicilor, însă e nevoie de o programare în prealabil. Puteți mânca la cantina mănăstirii, care e deschisă până la ora 19:00. 


Dacă v-a fost utilă această informație, vă rog să distribuiți acest articol. Așa vor afla și prietenii voștri despre acest loc minunat de la capătul lumii.

Vă aștept și pe pagina de Facebook a blogului, dar și pe Instagram, Pinterest, Youtube AICI și AICI și pe Facebook.

Cu drag, Anna, mamă de doi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu