Am început să citesc această carte imediat după „Privighetoarea” de Kristin Hannah (despre care am scris AICI). Pentru că era prea mult pentru mine, prea mult război, prea multă durere, am lăsat-o deoparte pentru câteva săptămâni, dupa care am revenit la ea. Atunci am înțeles-o mult mai bine și m-a marcat extrem. Atâta durere au putut să ducă în ei oamenii războiului, încât sunt cu adevărat eroi. Noi ne plângem de o vară prea fierbinte sau de o iarnă prea geroasă, pe când ei au trăit în condiții greu de imaginat...
„O mare de lacrimi” de Ruta Sepetys povestește istoria a patru adolescenți – Joana, Florian, Emilia și Alfred – care trăiesc drama războiului din 1945. Fiecare vine din țări diferite și are propriile secrete, dar îi unește un singur gând – acela de a supraviețui cu orice preț.
Am citit cartea cu lacrimi în ochi, pentru că nu poți rămâne indiferent la soarta acestor oameni. Iar povestea de dragoste trăită de doi dintre eroi, m-a lăsat fără grai.
Nici finalul nu poate fi trecut cu vederea. Nu am intuit nici o clipă că totul se va sfârși așa. Nici măcar nu mă gândeam că tocmai acele personaje vor rămâne în viață.
Istoria se bazează pe fapte reale și scoate la lumină un eveniment din timpul celui de-al doilea Război Mondial, care a fost trecut sub tăcere – scufundarea vasului german Wilhelm Gustloff în Marea Baltică – cel mai cumplit dezastru maritim.
Recomand cartea cu mare drag, însă nu persoanelor care vor să se binedispună. Pentru că e o carte dramatică, plină de suferință. O găsești pe elefant.md.
Dacă ți-a plăcut această descriere, distribuie articolul ca să afle și prietenii tăi despre „O mare de lacrimi” de Ruta Sepetys.
Te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă mai găsești și pe Instagram, Pinterest, Youtube AICI și AICI și pe Facebook.
Cu drag, Anna, mamă de doi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu