„Fericirea trăiește în spații mici” de Dominique Loreau

Dacă există o carte care elogiază locuința mai mult decât „Fericirea trăiește în spații mici”, vă rog să mi-o arătați. Mi se pare că în această carte s-a spus totul, au fost scrise cele mai frumoase cuvinte la adresa spațiului, a casei. Chiar nu am mai citit vreodată o asemenea carte și asta m-a captivat încă de la prima pagină.

Atunci când o citeam, cu greu mă abțineam să nu povestesc ceea ce aflam. Este cartea cu care rezonez 1000%, iar asta a făcut-o și mai specială pentru mine.

Fiind tot mai cointeresată de organizarea spațiului, cartea asta a ajuns la mine exact la timpul potrivit, când aveam nevoie de asigurarea că fac bine ceea ce fac. În plus, a adus cu ea atâtea sfaturi și idei, încât nu am putut să le las doar pentru mine. Sunt prea prețioase.

Abia atunci când am citit-o, am înțeles de ce buneii noștri trăiau într-o casă mică, cu două camere, dar care era plină de copii. Și sfinții, și călugării, nu au nevoie de locuințe mari, ci doar de un acoperiș deaspura capului… Pentru că acești oameni, care au înțeles că o locuință mare aduce cu ea multe griji, au ales să trăiască în liniște, într-o casă sau cameră mică, dar să fie împăcați cu ei însuși.

Iată ce am învățat din „Fericirea trăiește în spații mici” de Dominique Loreau:

1. Cu cât tehnologiile avansează și cu cât imperiul consumerismului , cu sminteala grandorii și a necumpătării, ia amploare, cu atât ne depărtăm de înțelepciune și de moderație. 
2. Casa ar trebui să fie, înainte de toate, un loc al liniștii și o sursă de bucurie, în absența oricăror griji.
3. Având o casă mare, toate preocupările ajung să ni se învârtă în jurul ei: lucrări de întreținere, multă muncă pentru a reuși să achităm facturile, mult timp petrecut pentru a face curățenie.
4. Nimeni nu poate să conteste că o casă mică e mult mai ușor de amenajat confortabil, de întreținut, de administrat, de închiriat sau de cumpărat și de asemenea, de părăsit sau vândut decât una mare.
5. E mai ușor să faci dezordine într-un apartament mare decât într-unul mic. Ordinea și curățenia dintr-o locuință aduc liniște, care e atât de prețioasă.
6. Atunci când nu trebuie să ne facem griji pentru bunurile materiale, avem posibilitatea să acumulăm această energie, care duce la liniștea interioară.
7. Important nu este să locuim într-un spațiu mare, ci într-unul confortabil. Nu mărimea unui interior ne asigură odihna.
8. Sistemele politice și economice desfășoară campanii enorme ca să ne împiedie să ne descurcăm singuri și să ne convingă că e mult mai important să ne câștigăm existența, nu să ne trăim viața, să contăm pe serviciile altora, în loc să facem cât mai multe lucruri noi înșine și că siguranța locului de muncă și ulterior a pensiei dau un sens suficient existenței umane.
9. Viața în solitudine ne permite să ne sustragem sistemului, să nu mai servim societatea și interesele sale asemenea unei turme de oi.
10. Nu tipul locuinței în care trăim și nici spațiul nu contează, ci calitatea vieții pe care o ducem și îndeplinirea viselor noastre.

NOTIȚE CU CREIONUL

• Să încetăm să ne risipim în îndeletniciri inutile, să nu ne împiedicăm de obiecte care au pretenția că ne simplifică viața, când, de fapt, ne-o complică, să nu ocupăm mai mult spațiu decât este nevoie – iată ce ne ajută cu adevărat să regăsim lipsa de griji și lejeritatea anilor tinereții, stări pe care le-am pierdut prin lăcomia noastră de a avea cât mai mult și prin setea noastră de a-i impresiona pe ceilalți.
• La ce bun o pajiște întinsă (și o mașină de tuns iarba superperformantă) dacă nu avem timp să ne întindem pe iarbă sau să ne invităm prietenii la un brunch?  Iarba va continua să crească veșnic. Dar dacă prietenia nu e cultivată, se va ofili.
• O locuință mică ar trebui să reprezinte o formă de terapie a grijilor, a angoaselor și a nefericirii omenești, care sunt provocate de constrângerile sociale. Ceea ce trebuie să căutăm într-o locuință sunt odihna, echilibrul și alinarea trupului. O casă trebuie să ne permită să ne întreținem așa cum se cuvine trupul, să ne hrănim spiritul și să dobândim longevitatea.
• Conștientizarea faptului că avem pătrățelul nostru, în care să ne refugiem în caz de șomaj, de probleme financiare, familiale sau sentimentale, constituie unul dintre fundamentele existenței.
• Nu are nici un sens să ocupi un spațiu de patru persoane, când familia nu are decât doi membri. Atunci e momentul să-ți contempli retragerea, să te muți într-un apartament de două persoane, păstrând totuși o cameră pentru prietenii sau copiii care-ți vin în vizită, și să le cedezi urmașilor ceea ce ție nu-ți mai e de folos, ajutându-i astfel să-și amenajeze propriul cămin.
• Corpul nostru are nevoie de trei tipuri de mobilier pentru odihnă: unul drept și solid, pentru a lucra și mânca; altul mai moale pentru relaxare; în sfârșit, unul pe care să ne întindem.

Mi-a plăcut extrem de mult această carte, motiv pentru care o recomand tuturor celor interesați de organizare, simplificarea vieții și armonia cu sine însuși. Eu o am de pe elefant.md.

Dacă ți-a plăcut acest articol, distribuie-l ca să afle cât mai mulți oameni despre cartea „Fericirea trăiește în spații mici” de Dominique Loreau.

Te aștept pe pagina de Facebook a blogului, acolo unde vin zilnic cu postări interesante și utile. De asemenea, mă găsești și pe Instagram, Pinterest, Youtube AICI și AICI și pe Facebook.

Cu drag, Anna, mama de doi!