„Poate ceva au greșit ei. Poate laboratorul nu e bun. Poate rezultatele nu sunt corecte” – acestea au fost primele gânduri care mi-au apărut în minte în acea după amiază neagră de 18 decembrie 2017, când am aflat că Stelian are cancer. Pe data de 19 decembrie am dat din nou tumoarea la laborator, cu gândul și speranța că primul rezultat e greșit și poate va fi totul bine. Au urmat zile grele, de așteptare, nervi și stres, de parcă trăiam în altă lume, o lume doar a noastră, în care își aveau loc doar lacrimile. Dar rezultatul a fost același...
De atunci, viața noastră, viața mea s-a schimbat radical. Alături de copilul meu lupt zilnic cu marele balaur - cancerul, trăiesc alături de el fiecare clipă, suferim împreună în timpul ședințelor de chimioterapie, ne bucurăm când vine momentul să plecăm acasă, plângem, urlăm, dar nu lăsăm mâinile în jos. Știm, știu că vom învinge și vom reuși șă luăm în palme lumina de la capătul tunelului și să ne bucurăm de ea până la sfârșitul vieții...
După acea zi de 18 decembrie am învățat să trăiesc din plin și să apreciez fiecare moment, fie el bun sau rău, să mă bucur de tot ce-mi oferă viața, dar mai ales – de copiii mei. Mă strădui să le fac din fiecare zi o sărbătoare și să petrecem mai mult timp împreună, jucându-ne, citind, plimbându-ne. Totul acum are alt sens și am început să văd lumea cu alți ochi – cu ochii unei mame îngrijorate și îndurerate, dar fericită că are copilul lângă ea, că-l vede mai des zâmbind, cu siguranța că totul va fi bine...
Acest articol face parte din campania ÎNVINGEM CANCERUL.
Dacă ai trecut și tu prin această boală sau cunoști oameni care au învins sau luptă acum cu ea, aștept de la tine un mesaj. Pe mine mă găsești pe Instagram, Facebook, Pinterest și Youtube.
Susra foto – Pixabay
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu