„Este oare cancerul o boală care ucide? Este oare o boală incurabilă sau poate fi tratată? Câte șanse are bolnavul de a se trata? Ce tratament trebuie să urmeze? Ce mod de viață ar trebui să ducă?”, sunt doar câteva dintre întrebările pe care și le pun cei apropiați atunci când află că mama, tata, sora, soțul sau chiar copilul este diagnosticat cu cancer. Puțini însă sunt cei care îndrumă bolnavul pe o cale – cea care duce spre Biserică, pe calea care duce spre adevărata salvare, atât trupească, cât și sufletească.
Ileana Gafton Dragoș a primit vestea că are cancer în anul 2000. De atunci a tot luptat cu această boală, iar într-un final a învins-o. Totul se datorează legăturii sale cu Biserica. În anul 2006 a început să meargă în pelerinaje. În ianuarie 2008 a renunțat la planificarea operației de cancer și a mers de trei ori în Țara Sfântă și în Sinai. După prima urcare a Sinaiului, tumoarea amplasată într-o zonă abdominală operabilă, dar cu risc maxim, a stagnat, ceea ce medical este imposibil. Dupa a doua urcare, a regresat cu 4 milimetri, iar dupa a treia urcare – cu 2 milimetri.
Despre cum a reușit să treacă peste marea încercare a vieții sale, Ileana povestește în cartea „Cancerul: o călătorie prin urechile acului”.
Aceasta a trecut prin cancer ca prin urechile acului ajutată de pelerinaje, dar și datorită faptului că și-a impus anumite limite și reguli: „Am călcat boala în picioare și am strivit-o ca pe o viperă veninoasă, ucigașă, și am distrus-o cu rugăciune. M-am prins de brațul lui Iisus Hristos și mi-am imaginat că plutesc, că zbor deasupra pământului, și am fost sigură că acest zbor, de mână cu Hristos, mă va vindeca”. Eu și familia mea, i-am urmat exemplul și pot spune acum cu mâna pe inimă că este mult mai ușor să mergi pe această cale gândindu-te că mulți care au crezut în Dumnezeu s-au tratat și să te rogi și tu zilnic pentru ca copilul tău să fie bine.
Pentru că, atunci când afli despre această boală, primul lucru care-ți vine să-l faci este să plângi mult, autoarea ne sugerează să fim atenți la plânsul pe care-l avem: „Există plâns bun și plâns rău. Plânsul bun este atunci când te descarci sufletește, îți pare rău că ai greșit, te smerești și simți nevoia unei ușurări interioare. Plânsul rău, așa cum îi spune și numele, vine de la cel rău, te chinuie, îți lasă o traumă în suflet, nu te poți elibera, nu te poți opri din plâns, și este ca o boală, care vine și se așează peste boala pe care o ai. De aici tot răul și furia ta de plâns. Trebuie să te oprești!”. Iar pentru atunci când nu ne putem opri din plâns, știind că acesta este unul rău, care ne domină și ne face și mai negativi, ne propune: „să intrăm în baie, să dăm drumul la apă în chiuvetă, să ne dăm cu apă rece pe față și să-i mulțumim lui Dumnezeu că ne vindecă și apei vieții că ne curăță de supărare, de boală și de dureri”. De asemenea, pentru a trece mai ușor peste boală „imaginați-vă că vă prindeți de brațul lui Iisus Hristos și vă ridicați!”. Credeți-mă, această atitudine chiar ajută la găsirea liniștii și a păcii interioare și așa, prins de brațul lui Hristos, e mult mai ușor că treci prin urechea acului, să parcurgi acest drum anevoios, la capătul căruia sigur se află Dumnezeu.
Ileana Gafton Dragoș este de părerea că nu cancerul este cel care ucide, ci frica oamenilor de această boală, deoarece gândurile negative ne distrug, iar a le dezvolta în mintea noastră ne bagă pe un drum înfundat. „Chiar dacă apare norul cel negru, încrederea în Dumnezeu ne dă speranță, iar rugăciunea e singura psihoterapie care te scoate din întuneric și te conduce sigur spre lumină”.
Recomand cu drag această carte, o carte care îi ajută pe cei bolnavi de cancer să suporte mai ușor boala și să lupte pentru viață. De mână cu Hristos!
Pentru a vedea și alte recomandări de carte, dar și de jocuri și rețete delicioase, te invit să apreciezi cu un like paginii de Facebook a blogului și să mă urmărești pe Instagram și Pinterest.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu