Sunt sigură că
fiecare dintre voi a avut măcar un singur caiet cu amintiri, în care își nota
cele mai frumoase poezii și citate, unde lipea diverse imagini sau chiar
fotografii. Sau un caiet de anchetă (oracol)... Eu am avut zeci de astfel de
caiete, pe care le mai păstrez încă.
În fiecare vară îmi
făceam câte un caiet de anchetă, iar începând cu 1 septembrie, acesta mergea
din mână în mână până când, la sfârșitul anului școlar, era plin-ochi cu
răspunsuri, poezii și desene de la colegii de clasă, dar și de la ceilalți
elevi din școala noastră, atât fete, cât și băieți.
Acum unele dintre
caietele mele au ajuns la sora mea. Dar pe altele le păstrez pentru Cecilia. Cu siguranță, ea nu va avea
astfel de caiete, dar vreau să îi arăt, atunci când va crește suficient de mare
pentru a înțelege, cum era copilăria mea și ce ocupații interesante aveam.
Ultimul caiet de
amintiri l-am avut prin anul întâi de facultate. Nu râdeți, chiar mi-am făcut
un astfel de caiet, în care unii dintre colegi mi-au lăsat mesaje frumoase. Pe
acesta îl păstrez cu sfințenie, căci bunul meu coleg și prieten, de care atunci
eram îndrăgostită până peste urechi, a scris în el cele mai frumoase poezii ale
sale.
Uneori am un dor
nesfârșit de acele vremuri frumoase și atunci când copiii dorm, răsfoiesc
caietele cu amintiri. Astfel, pătrund într-o lume numai a mea, o lume extrem de
frumoasă.
***
Caiet cu notițe
Caietul cu
notițe
Mi-e ascuns în sertarul încuiat cu trei lacăte
Fiecare cu câte trei chei.
Stă acolo de ceva timp,
Căci nimeni nu s-a aventurat
Să-ncerce măcar să caute cheile.
Mi-e ascuns în sertarul încuiat cu trei lacăte
Fiecare cu câte trei chei.
Stă acolo de ceva timp,
Căci nimeni nu s-a aventurat
Să-ncerce măcar să caute cheile.
Caietul cu
notițe:
Atât de neinteresant încât
Nimeni nu-l vrea.
M-așteaptă nerăbdător și cuminte:
Ciulește filele de fiecare dată
Când aude vreun zgomot înăbușit,
Și-n zadar speră să fiu eu și să-i deschid.
Atât de neinteresant încât
Nimeni nu-l vrea.
M-așteaptă nerăbdător și cuminte:
Ciulește filele de fiecare dată
Când aude vreun zgomot înăbușit,
Și-n zadar speră să fiu eu și să-i deschid.
Caietul cu
notițe,
A cărui dorință și sete de vers
Se simte pe paginile goale,
Rabdă de atâta timp
Atâta jignire și nepăsare.
A cărui dorință și sete de vers
Se simte pe paginile goale,
Rabdă de atâta timp
Atâta jignire și nepăsare.
Caietul cu
notițe,
Cu răni și cicatrici murdare de cerneală
Nu-i decât o bucată de pergament
Legat în sfoară.
Așteaptă în van,
Așteaptă tăcut,
M-așteapta pe mine,
Ș-așteapta demult.
Cu răni și cicatrici murdare de cerneală
Nu-i decât o bucată de pergament
Legat în sfoară.
Așteaptă în van,
Așteaptă tăcut,
M-așteapta pe mine,
Ș-așteapta demult.
Caietul meu
de notițe
(pe care-l iubesc așa de mult)
A suferit răni grave, netratate
Căci aproape fiecare cuvânt
A fost tăiat și înlocuit cu altul
Până și titlul a fost tăiat de câteva ori...
(pe care-l iubesc așa de mult)
A suferit răni grave, netratate
Căci aproape fiecare cuvânt
A fost tăiat și înlocuit cu altul
Până și titlul a fost tăiat de câteva ori...
O, bietul
caiet cu notițe,
Cât suferă din cauza mea
Și-a nehotărârii mele!
O, tu, biet caiet cu notițe
Care de-atâta timp mă ierti în-nerând.
Cât suferă din cauza mea
Și-a nehotărârii mele!
O, tu, biet caiet cu notițe
Care de-atâta timp mă ierti în-nerând.
poezie de Francesca Buta, sursa – citatepedia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu