vineri, 16 septembrie 2016

Caietul cu amintiri


Sunt sigură că fiecare dintre voi a avut măcar un singur caiet cu amintiri, în care își nota cele mai frumoase poezii și citate, unde lipea diverse imagini sau chiar fotografii. Sau un caiet de anchetă (oracol)... Eu am avut zeci de astfel de caiete, pe care le mai păstrez încă.

În fiecare vară îmi făceam câte un caiet de anchetă, iar începând cu 1 septembrie, acesta mergea din mână în mână până când, la sfârșitul anului școlar, era plin-ochi cu răspunsuri, poezii și desene de la colegii de clasă, dar și de la ceilalți elevi din școala noastră, atât fete, cât și băieți. 

Acum unele dintre caietele mele au ajuns la sora mea. Dar pe altele le păstrez  pentru Cecilia. Cu siguranță, ea nu va avea astfel de caiete, dar vreau să îi arăt, atunci când va crește suficient de mare pentru a înțelege, cum era copilăria mea și ce ocupații interesante aveam.

Ultimul caiet de amintiri l-am avut prin anul întâi de facultate. Nu râdeți, chiar mi-am făcut un astfel de caiet, în care unii dintre colegi mi-au lăsat mesaje frumoase. Pe acesta îl păstrez cu sfințenie, căci bunul meu coleg și prieten, de care atunci eram îndrăgostită până peste urechi, a scris în el cele mai frumoase poezii ale sale. 

Uneori am un dor nesfârșit de acele vremuri frumoase și atunci când copiii dorm, răsfoiesc caietele cu amintiri. Astfel, pătrund într-o lume numai a mea, o lume extrem de frumoasă.

Dar voi aveți caiete cu amintiri? 






***
Caiet cu notițe
Caietul cu notițe
Mi-e ascuns în sertarul încuiat cu trei lacăte
Fiecare cu câte trei chei.
Stă acolo de ceva timp,
Căci nimeni nu s-a aventurat
Să-ncerce măcar să caute cheile.
Caietul cu notițe:
Atât de neinteresant încât
Nimeni nu-l vrea.
M-așteaptă nerăbdător și cuminte:
Ciulește filele de fiecare dată
Când aude vreun zgomot înăbușit,
Și-n zadar speră să fiu eu și să-i deschid.
Caietul cu notițe,
A cărui dorință și sete de vers
Se simte pe paginile goale,
Rabdă de atâta timp
Atâta jignire și nepăsare.
Caietul cu notițe,
Cu răni și cicatrici murdare de cerneală
Nu-i decât o bucată de pergament
Legat în sfoară.
Așteaptă în van,
Așteaptă tăcut,
M-așteapta pe mine,
Ș-a
șteapta demult.
Caietul meu de notițe
(pe care-l iubesc așa de mult)
A suferit răni grave, netratate
Căci aproape fiecare cuvânt
A fost tăiat și înlocuit cu altul
Până și titlul a fost tăiat de câteva ori...
O, bietul caiet cu notițe,
Cât suferă din cauza mea
Și-a nehotărârii mele!
O, tu, biet caiet cu notițe
Care de-atâta timp mă ierti în-nerând.

poezie de Francesca Buta, sursa – citatepedia.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu