Când unul dintre bunicii Ceciliei a decedat recent, la auzul veștii ne-am
întrebat: ce facem, îi spunem ei sau nu? Dar ne-am gândit că e deja mare și
înțelege totul, așa că nu are rost să îi ascundem această veste. Astfel, ea a
aflat că bunelul a murit, s-a dus la îngerași și la Doamne-Doamne.
Dupa ce a avut loc înmormântarea, când ne-am întors acasă, iar ea spunea
tuturor „Bunelul a murit”, ne-am întrebat deja dacă am procedat corect
spunându-i adevărul și luându-o cu noi la cimitir, la înmormântare. Atunci am
cerut sfatul psihologului Aurelia Balan-Cojocaru, care mi-a spus că nu doar cei
mari, ci și copiii suferă, în felul lor, la pierderea celor dragi.
„Ca specialist, recomand ca
întotdeauna să li se spună copiilor adevărul, oricare ar fi acesta. Ei au
dreptul să cunoască ce se întâmplă când moare cineva drag, să li se spună
imediat și pe înțelesul lor despre ce este vorba, pentru a-și da glas
tristeții. Sub nici o formă copiii nu trebuie mințiți”, mi-a confirmat
doamna psiholog. Astfel, am înțeles că am făcut alegerea corectă, iar fetița
noastră, care era atașată de bunic, avea tot dreptul să cunoască adevărul.
”Desigur, chiar dacă sunt copii,
indiferent de vârstă, vor avea perioada lor de doliu. Perioada va fi
caracterizată prin stări de proastă dispoziție, apatie, tristețe, dezinteres
pentru școală sau gradiniță. În unele cazuri pot apărea și manifestări mai
agresive ale furiei, inacceptării, episoade de plâns "fără motiv"”.
Cecilia a avut astfel de manifestări, despre care, la fel, mă întrebam dacă
sunt normale. Dupa înmormîntare, ea a început a plânge și a-l striga pe bunelu,
iar mai apoi, a avut un comportament mai agresiv, dar a trecut.
Acum, dupa aproape 3 luni de la eveniment, Cecilia încă vorbește despre
bunelu Vasea și spune că îi este dor de el. Noi ne vom strădui să îl păstrăm pe
bunelu viu în memoria ei, arătându-i fotografiile și înregistrările video ce le
avem cu el.
