marți, 15 septembrie 2015

Nașterea în Italia. Doina Bejan – “Doar dupa nașterea unui copil îți dai seama că trăiești cu adevărat”

Doina este de trei ani mama unei fetițe pe nume Simona. Adoră să fie mamă și spune că, pentru ea, aceasta este cea mai frumoasă profesie. A născut fetița în Italia, dar a revenit ăn Moldova pentru a o crește și educa. Despre experiența nașterii într-o țară europeană a acceptat să povestească prin intermediul interviului de mai jos. Vă las să o cunoașteți!



 Cum ați aflat că sunteți însărcinată?
Sarcina a fost una așteptată și dorită. Număram fiecare zi, iar când am văzut că ciclul menstrual întârzie, eram sigură că sunt însărcinată. Am făcut testul de sarcină, mi-am anunțat soțul că au apărut cele două liniuțe și ne-am bucurat împreună de noul omuleț din viața noastră.

V-ați dorit fetiță sau băiețel? De ce?
Dintotdeauna mi-am dorit să am o fetiță și în momentul când am aflat de sarcină, am știut că anume pe ea o port sub inimă. Până când am făcut ultimul USG și am aflat sigur că e fetiță, eu oricum vorbeam cu burtica la genul feminin. Intuiția de mamă este cel mai bun USG.

Ați nascut la o maternitate de stat sau privată? Cât v-a costat nașterea?
Am născut la spital de stat, cu medici nemaipomenit de buni și condiții excepționale. Și cel mai important – fără nici un ban plătit cuiva. Totul a fost absolut gratuit. Chiar dacă nu am plătit nimănui, personalul din spital a avut față de mine o atitudine binevoitoare, m-au îngrijit bine și mi-au acordat toată atenția.

Cine asistă la naștere? Se permite prezența tăticilor?
Travaliul a fost lung – 38 de ore. În toată această perioadă lângă mine a stat soțul și sora. În Italia se permite asta. Dar la naștere am fost singură, căci am născut prin cezariană. Noi pe toată perioada sarcinii am discutat la tema dată. Eu îmi doream ca soțul să fie lângă mine în momentul în care va apărea pe lume îngerul nostru, dar el era contra. Acum sunt și eu contra J În acele momente ești surmenată și nu ai nevoie de nimeni în preajmă. Pe mine chiar mă deranjau toți care erau în jurul meu.

Ce servicii acordă statul la naștere?
În Italia nașterea la un spital de stat e absolut gratuită, cât și analizele care se fac micuților. Spitalul oferă cameră separată pentru fiecare mămică, dotată cu toate necesitățile – wc, duș, apă caldă, televizor. De asemenea, scutecele pentru copii se dau gratuit pe toată perioada aflării în spital. Acolo, la fel ca și în Republica Moldova, îndemnizația pentru copii se dă în dependență de salariul mamei. Eu am primit o îndemnizație de 4 mii Euro, pe o perioadă de 5 luni – 2 luni înainte de naștere și 3 – dupa naștere.

 
Ați avut medic personal? Cum e starea de lucruri acolo la acest capitol?
Nu am avut medic personal. Dar îi știam pe toți, căci am făcut cunoștință cu ei pe parcursul sarcinii. Acolo nu ai medicul tău. Cine e de gardă în ziua respectivă, acela îți este și medic.

Sunteți mulțumită de calitatea sistemului medical din Italia?
La cât de greu e să aduci pe lume un copil, condițiile bune din spitalele italiene îți ușurează efortul. Sunt foarte mulțumită de calitatea sistemului medical de acolo. Îmi amintesc că, dacă aveam nevoie de medic, chiar și la 3 de noapte, apăsam butonul de chemare și imediat venea. Fără priviri rele sau ură pe față ci, din contra, mereu cu zâmbetul pe buze și dispus să ofere ajutor.

Cât timp ați stat în maternitate?
Eu am fost externată a 5-a zi dupa naștere, iar fetița – a 6 – a. Din cauza că rezultatul unei analize era rău, nu ne-a permis să o luăm acasă până când nu s-a normalizat totul.

Cum ați ales numele copilului?
Imediat ce am aflat că sunt însărcinată și intuind că voi avea fetiță, i-am ales și numele – Simona. În primul rând, pentru că soțul se numește Semion și mi s-a părut minunată combianția de nume. În al doilea rând, pentru că el și-a dorit un băiat și mi-am zis că dacă e fetiță, să îi poarte măcar numele. Apoi, e și un nume destul de rar.

Cum împărțiți responsabilitățile cu taticul?
Noi nu împărțim nimic. Ambii  ne iubim necondiționat fetița și ne străduim să îi oferim tot ce e necesar pentru creșterea și educația ei.

Ce ați descoperit de când ați devenit mamică?
În primul rând, am înțeles că nu e nimic mai minunat decât să fii mămică. Și nimic nu e mai strașnic decât să îți vezi copilul bolnav sau plângând de durere și să nu îi poți face nimic.
Când mama mea spunea: aveți grijă!, ne părea straniu și chiar iritant, dar acum, de când am devenit și eu mămică, am înțeles sensul acestor cuvinte.
Tot ce înainte de apariția Simonei ne părea important, acum e pe locul doi, căci tot universul nostru se învârte în jurul ei.

Unde v-ați dori să crească copilul? În Italia sau în Republica Moldova?
Noi am revenit în Țară, căci în Italia nu ne simțeam Acasă, deși eram împreună cu soțul, copilul și părinții. Aici, în țărișoara noastră mică, săracă și plină de probleme,  mă simt parcă mai implinită, deși dorul de părinți mă omoară.
Am ales să îmi cresc copilul în Moldova, căci îmi doresc ca el să aibă parte de matinee la grădiniță, așa cum am avut eu, vreau să știe ce înseamnă colinde de Crăciun și zăpadă (în Italia toate acestea lipsesc).
Dar ținând cont de situația din țară, aș vrea înapoi în Italia. Nu vreau ca fetița mea să vadă copiii chinuiți și orfani dormind pe drumuri, sărăcia și mizeria din jur.

De unde procurați hăinuțe pentru copii? Diferă prețurile din Moldova de cele din Italia? Dar calitatea?
Tema hăinuțelor e preferata noastră J Nu cumpărăm hăinuțe de pe piața din Moldova. Nu din motiv că e la modă, ci pentru că sunt foarte scumpe, iar calitatea lasă de dorit. Noi adorăm shopping-ul on-line. Majoritatea hăinuțelor le comandăm de pe internet, dar primim și foarte multe cadouri de la bunica și mătușa, din Italia.  
Din Moldova cumpărăm doar încălțămintea ortopedică.



Care sunt cele mai mari chetuieli cu care v-ați confruntat până acum pentru un bebeluș?
Să crești un copil nu e ieftin. Cheltuielile sunt foarte mari, căci grădinița și hăinuțele ne costă lunar aproximativ 3 mii de lei. Dar noi, pentru fetiță, suntem în stare să cheltuim și mai mult, căci doar pentru copii trăim... Așa au trăit și părinții, iar acum e rândul nostru...

Ce sfat ați da tinerelor mămici?
Vreau să îndemn toate mămicile să nu le fie frică că nu se vor descurca. Instinctul matern le va ajuta în toate. Doar dupa nașterea unui copil îți dai seama că trăiești cu adevărat, căci nimic nu e mai frumos decât îmbrățișările sale și cuvintele: Mami, Te iubesc!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu