De ce să-ți duci copiii în sat, la bunici? 5 motive

În această vară, de câteva ori, mi-am dus copiii la bunici, în sat. Încă înainte de a-i naște am hotărât cu soțul că urmașii noștri trebuie să-și cunoască neamul și rădăcinile și să se mândrească cu ele. Or, rădăcinile noastre sunt la sat. Ne dorim ca odraslele noastre să știe ce înseamnă să își spele mâinile la robinetul de afară sau în lighean, să facă baie în apa încălzită la soare, în mijlocul ogrăzii, să alerge desculți prin țărână și să nu le pese că și-au julit piciorul.

Ne ducem copiii în sat, căci doar acolo pot respira aer curat. Doar acolo pot mânca fructe și legume proaspăt culese din grădină (nespălate) și doar în sat pot găsi liniștea, acea liniște care îți pătrunde în oase, care îți alungă durerile și tristețile.

De ce să vă duceți copiii în sat, la bunici, mătuși, nani,etc? Toate motivele citiți-le mai jos.

1.În sat copiii dorm mai bine. Cel puțin, asa e în cazul nostru. Căci ne ajută mult aerul curat, mirosul de sat și liniștea.

2.Își fac prieteni noi. Sunt sigură că mulți dintre voi vă amintiți de prietenii din copilărie și de șotiile făcute împreună. Când copiii mei vor crește mai măricei, le voi permite să se joace cu copiii din mahala, să meargă cu ei la iazul din marginea satului, sa meargă la furat harbuji. Pentru că asta e adevărata viață de copil, nu statul, ore în șir, în fața calculatorului!

3.În sat nu au acces la internet. Sau chiar dacă au, acesta este limitat. Limitat de bunici, care nu le permit să-și ”strice ochii” la calculator. Copiii de la oraș, atunci când merg în sat, sunt dornici să observe cum oamenii de aici își duc traiul, analizează tot ce îi înconjoară, plictisiți de oraș. De aceea, ei lasă internetul și TRĂIESC!

4.Se joacă în țărână. În oraș au nisipierele, dar nimic nu se compară cu tăvălitul în colbul moale de la marginea drumului. Țin minte și acum senzațiile ce le aveam când pășeam desculță prin țărâna puhavă.

5.Fac cunoștință cu animalele și păsările domestice. Veți zice că nu e mare lucru, că le pot vedea și la grădina zoologică. Eu zic că e important! Ei trebuie să știe cum face vaca, că ea dă lapte, că mănâncă iarbă și nu carne, etc. Aveam o colegă care îmi povestea că ea toată viața a trăit în oraș, neavând nici o rudă în sat și că habar nu are cum arată o vacă, o capră/oaie în realitate. Dar că și-ar dori să le vadă. Păi, eu vreau ca fata și băiatul meu să le știe. Și nu doar animalele și păsările domestice! Vreau să știe și cum se culege poama, cum se curăță păpușoii, cum se taie și se bat roțile de răsărită. Nu vor trăi poate la sat, dar cred că toate astea trebuie să le cunoască pentru ”cultura generală”, pentru că satul e rădăcina noastră.

Duce-ți-vă copiii în sat, arătați-le cum își duc traiul oamenii de acolo și cu siguranță vor crește mai buni, mai sufletiști și mai iubitori!