Nici într-o familie nu e totul numai lapte și miere, iar dacă vedeți asta undeva, să știți că e doar așa - de imagine, de dragul Instagramului și a celorlalte rețele de socializare. În orice familie există conflicte, neînțelegeri, certuri. Pentru că suntem diferiți, avem păreri diferite și e normal să fim pe diverse poziții. Important este să găsim numitorul comun, fără ca nici o parte să nu sufere. Mai mult chiar, să nu sufere mai ales copiii, care sunt oarecum impuși de situație să ia parte unui sau altui părinte.
Eu țin minte și acum cum părinții mei se certau și unica mea teamă atunci era că se vor despărți și analizam în mintea mea ce se va întâmpla dacă voi rămâne numai cu mama sau numai cu tata. Iar asta e tare, tare dureros. Și e păcat că, având acces la atâta informație, unii părinți în continuare îi fac pe copii părtași în conflictele lor de „oameni mari”. Or, copilul nu trebuie să îi vadă pe părinți „scoțându-și ochii”, făcându-și reproșuri sau vorbind urât unul cu celălalt. E fix treaba părinților că nu se înțeleg, iar copilul nu trebuie să fie martor la scenele de „reglare a conturilor”. În mod contrar, va face exact ca mine - va trăi cu teama că va rămâne doar cu un părinte.
Și în familia mea există neînțelegeri. De multe ori e nevoie să cedăm pentru a face pace, să găsim numitorul comun și să fim în continuare părinții care acordă copiilor toată grija, atenția și dragostea. E destul de dificil să renunți la părerile proprii, dar uneori trebuie să recunoști că omul de lângă tine are dreptate și poate vede lucrurile mai corect. Și așa ajungi să nu te cerți și să păstrezi armonia și echilibrul în familie.
Adesea se întâmplă ca eu să fiu cea care caută ceartă, care vreau să fie așa cum spun eu, care cred că am dreptate 100%. Dar am noroc de un soț înțelegător, care mă ascultă, mă lasă să mă liniștesc și când sunt destul de calmă, discutăm și găsim punctul de mijloc, astfel încât să fim cu toții mulțumiți.
În fața copiilor nu ne-am certat niciodată. Nu zic că trebuie să îi ținem într-o bulă din care să le pară că viața e roz și plină de puf. Nu! Dar nici să-i facem martori la problemele noastre de „oameni mari” nu mi se pare corect. Atunci când părinții se ceartă, o pot face fără să fie prezenți copiii. Daca mă gândesc bine, nici nu e nevoie de ceartă, cel puțin nu de aia din care să iasă scântei. Suntem maturi și putem rezolva lucrurile pe cale pașnică, nu-i așa? Iar copiii chiar trebuie protejați de drama conflictelor dintre mama și tata.
Din păcate, mulți părinți nici nu își dau seama de efectele devastatoare care le pot avea certurile asupra psihicului copiilor. În primul rând, cei mici se consideră vinovați de disputele dintre părinți, apoi ei văd familia ca pe ceva frumos și sigur, iar când ajung să-i vadă pe părinți certându-se, lumea lor se prăbușește. De asemenea, în timpul certurilor, copiii încearcă să empatizeze cu părinții, dar nu știu cui să dea dreptate, fapt care-i bulversează.
Care-i situația la voi? Crezi că cei mici trebuie să fie „la curent cu certurile dintre părinți”? V-a văzut vreodată copilul certându-vă? Ce reacție a avut? Sunt tare curioasă să aflu și părerea ta, de aceea te invit să o scriu în comentarii la acest articol.
Dacă rezonezi cu ceea ce scriu, distribuie articolul ca să ajungă și la prietenii tăi.
Cu postări utile și interesante, te așteapt pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă găsești și pe Instagram, Pinterest, Goodreads, YouTube și Facebook.
Cu drag, Anna!
Sursa foto - Unsplash
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu