joi, 9 ianuarie 2020

1/40: „Zuleiha deschide ochii” de Guzel Iahina


Bună de tot e cartea pe care am ales-o să fie prima lectură din noul an. „Zuleiha deschide ochii” spune povestea unei tinere tătăroaice, care ajunge sa fie deportată în Siberia, nu înainte de a-i fi omotât soțul de către un soldat. Timp de șase luni duce o viață de neimaginat, în vagonul unui tren, alături de zeci de țărani deschiaburiți, intelectuali și deținuți de diverse nații și religii. Locul în care ajung e pustiu, e doar pădure și apă, dar Zuleiha reușește să facă față nu doar muncilor la care este pusă, ci și vremii aprige, bolilor, ba chiar și unei sarcini. Aduce pe lume un băiețel, care-i e rostul vieții, dar care își dorește să devină liber, să vadă Parisul și să învețe pictura la Institutul de Arte Plastice din Leningrad. 

Zuleiha este urmărită ani întregi de umbra soacrei sale - Strigoaica, care a asigurat-o că nu va naște niciodată un băiat, dupa ce a adus pe lume patru fete, toate decedate. Cu toate astea, ia viața de la capăt, află că menirea ei nu este doar de a fi „câmpul în care bărbatul seamănă semințele urmașilor” și ea devine un bun vânător, mânuind cu dibăcie arma. 

Din carte nu lipsesc poveștile de dragoste, descrierile dureroase sau adevărurile spuse cu jumătăți de măsură. 

Scrisă de o femeie, mi se pare că în această carte femeia este chinuită, dar pe alocuri dusă până la divinizare. Or, Zuleiha nu este singura femeie, ci o mai găsim pe Aglaia, profesoara de franceză și altele. Toate prezentate drept niște luptătoare, niște femei care reușesc să se afirme și să salveze bărbatul, să sufere, dar să o ia de la capăt pentru a fi fericite. Pe când el, bărbatul este  un slab, ca unul ce își îneacă necazurile în băutură, așteptând parcă o mână de ajutor de la femeie. În același timp, găsim în carte și câteva modele pozitive, unul dintre ele fiind chiar băiatul Zuleihei, care merge peste toate principiile pentru a-și îndeplini scopurile.

Cartea este una bazată pe fapte reale, autoarea fiind nepoata unei învățătoare tatare, care a petrecut 16 ani într-o colonie de muncă din Siberia. Romanul însă nu este o biografie. Am observat în el chiar și elemente jurnalistice: investigații și multă documentare, meseria de jurnalistă a autoarei spunându-și cuvântul. 

Recomand cu drag cartea! 

Dacă ți-a plăcut acest articol, distribuie-l ca să afle și prietenii tăi despre „Zuleiha deschide ochii”.

Pentru mai multe postări utile și interesante, te aștept pe pagina de Facebook a blogului. De asemenea, mă mai găsești și pe Instagram, Pinterest, Goodreads, Youtube AICI și AICI și pe Facebook.

Cu drag, Anna, mamă de doi copii și-un melc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu