Dumnezeu mi-a dat prea multă fericire... Așa scrie Gabriela Vrânceanu Firea în romanul său „Trei motive”. Am citit cartea asta micuță în cele câteva zile de vacanță, zile în care mi-am dorit ceva ușor, fără prea multe motive de analiză. E o carte chiar ușoară, dar care la început mă enerva din cauza semnelor de punctuație puse ne-la-locul-lor. Prea multe puncte de suspensie, care devin deranjante. Înțeleg că ele invită la meditație, dar pe mine mai mult m-au împiedicat să înțeleg textul.
Cartea povestește istoriile a trei femei - Angela, Vera și Cătălina, trei femei împlinite pe plan profesional, dar nefericite în viață personală. Toate trei au cunoscut în adolescență iubirea adevărată și fericirea, dar au rămas doar cu amintirile, pe care le deapănă acum la o ceașcă de cafea. Toate trei demonstrează că după un eșec suferit e greu să îți mai revii sau chiar rămâi dezamăgit pentru toată viața.
Mi se pare o carte potrivită pentru a fi citită de fete/femei, care-și pun de obicei problema fericirii. Un bărbat ar lăsa-o repede din mână, pe motiv că „prea multe întrebări existențiale își pun femeile astea”.
- Notițe cu creionul
- Într-o lume zgomotoasă, în care semnele comunicării au depășit orice imaginație, oamenii nu mai au răbdare să se asculte în liniște, acasă, la o cană cu ceai. Dacă nu vorbești la televizor sau în ziar, riști să nu fii auzit.
- Fericirea-i una singură, nu de mai multe feluri. Poți fi de mai multe ori, dar senzația e aceeași. Motivul e altul.
- Viața te obligă să te comporți ca un animal sociabil, sa saluți, să strângi mâini, să te îmbraci la modă, să faci frumos la serviciu. Altfel, ești exclus.
- Nu mai vorbeam, ci spuneam. Nu ne mai uitam, ci priveam. Nu ascultam, ci înțelegeam.
- Trăim într-o lume nebună, iar demența e o virtute. Vai de omul sănătos la cap!
- Copiii trebuie ajutați și când au nevoie de căldură, nu doar când sunt abuzați.
- Cred că fiecare om are nevoie de un pic de otravă în viață, ca să poată simți din plin momentele fericite.
- Mie întotdeauna mi-a fost frică de fericire. Pentru că n-am înțeles-o. Și pentru că este singura senzație plămădită de Dumnezeu în muritori, pe care aceștia o simt cu totul și cu totul diferit.
- Să fii nefericit, dacă nu ți s-ar întâmplat ceva groaznic în familie, nu ești bolnav și nici nu ți-ai pierdut munca sau iubita, este de-a dreptul caraghios. Și inacceptabil. Oamenilor le e rușine să spună deopotrivă Sunt fericit și Sunt nefericit.
- Puterea gândului este singura pe care nu o împărțim cu nimeni.
Recomand cartea doar pentru atunci când îți dorești să citești ceva ușurel și relaxant și doar când nu ai ceva mai bun de citit.
Lectură plăcută!
Dacă ți-a plăcut descrierea făcută acestei cărți, distribuie articolul, ca să afle și prietenii tăi despre ea.
Pentru mai multe postrăi interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului. De asemenea, mă găsești pe Instagram, Pinterest, Goodreads, Youtube AICI și AICI și pe Facebook.
Cu drag, Anna, mamă de doi copii și-un melc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu