Tu ce ești: MAMĂ sau MĂMICĂ?

Copiii au nevoie să fie ascultați, iubiți, mîngîiați. În același timp, este nevoie ca ei să învețe că nu sunt mici împărați care poruncesc, iar părinții nu sunt un tonomat de împlinit dorințe, ci au și așteptări și reguli, pentru că ei sunt cei responsabili pentru copiii încredințați lor de Dumnezeu. 

Pentru a realiza un echilibru între aceste două aspecte uneori aparent contradictorii, Maica Sofronia Rădulescu de laCentrul de formare și consiliere „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Iași ne învață un exercițiu care este de mare ajutor.

MĂMICA oferă, MAMA cere

Un părinte are două dimensiuni: odimensiune de mamă și o dimensiune de mămică o dimensiune de tată și o dimensiune de tătic. Dimensiunea de mămică este cea care îi oferă copilului; îi oferă dragoste, îi oferă timp, îi oferã mîngîiere. Iar dimensiunea de mamă este cea care îi cere și impune anumite reguli. Și atunci (pare amuzant, dar vă ajută mult!) vă puteți face un ecuson pe care să îl puneți la gît, cu un șnur. Și pe o parte să scrieți MAMĂ, iar pe cealaltă MĂMICĂ. Vorbiți cu copilul și îi explicați: eu sunt și mămica ta, dar sunt și mama ta. Atunci cînd sunt MĂMICĂ te mîngîi, te iubesc, îți acord timp, iar cînd sunt MAMĂ îți cer anumite lucruri, pentru că eu sunt responsabiLă pentru creșterea ta. Dar nu înseamnă că te iubesc mai puțin cînd sunt MAMĂ. Fiindcă ei de obicei leagă dimensiunea de mamă de neiubire: atunci cînd ești mamă nu mă iubești! Vorbiți cu copilul de la început și îi explicați lucrurile astea. Și, cînd intrați în relație cu el, folosiți ecusonul. De exemplu, vreți să meargă la culcare. El deobicei nu vrea să meargă la culcare cînd vreți. Și atunci puneți ecusonul de MAMĂ (sau de TATĂ) și îi spuneți: „Uite, acum îți cer să mergi la culcare, pentru că eu sunt mamă și sunt responsabilă pentru asta.” Dacă îi cereți, copilul face. Dar să spuneți ÎȚI CER, acesta este cuvîntul. Îți cer, pentru că eu sunt părinte, eu hotărăsc asta. Ei s-ar putea să fie șmecheri, să întoarcă ecusonul și să vă vrea ca mămică, să zică: „Nu, nu, mai stau puțin!”. „Nu, nu! Mergem la culcare!” și merge. Nu-i place, pleacă supărat, dar merge. Asta ajută mult în astfel de cazuri!

Nu certați copilul la masã!

Nu fiți niciodată MAMĂ în timpul mesei. În timpul mesei sunteți MĂMICĂ. Niciodată nu certați copilul la masă! Sunt copii care nu mănîncă, fiindcă de obicei cearta o primesc la masă. Atunci e momentul, pentru că stă locului și eu îl cert. Nu certați copilul la masă! Fiți întotdeauna MĂMICĂ cînd copilul pleacă de acasă și cînd vă reîntîlniți cu el. Întotdeauna sărutați-l, îmbrățișați-l, nu vă despărțiți niciodată de copil în dimensiunea de MAMĂ sau de TATĂ.

Gelozia la nașterea unui frățior

Ajută mult să folosiți ecusoanele cînd aveți un copilaș și se naște al doilea copilaș. Primul copilaș va fi gelos și invidios de nașterea frățiorului celui mic, pentru că îi ia locul. Explicați-i cum este cu ecusonul (dacă nu știe să citească puteți desena o figură mai zîmbitoare care să fie MĂMICA și o figură mai serioasă să fie MAMĂ. De fiecare dată cînd sunteți MĂMICĂ cu el puneți ecusonul, ca el să vadă că nu și-a pierdut mîmica, fiindcă sunt atîtea momente cînd sunteți mămică cu copilul! Dar pentru că nu mai este numai el în totalitate în brațe ți nu mai este el în centrul atenției, el vă simte numai ca MAMĂ: „Nu pune mîna!”, „Lasă-l pe cel mic!” etc. Și atunci nu mai vede decît dimensiunea de MAMĂ, care cere. Deci, de fiecare dată cînd sunteți mămică, întoarceți ecusonul, ca să vadă că el nu-și pierde MĂMICA. Iar atunci relația lui cu frățiorul va fi mult mai bună și nu va mai suferi atît.

Maica Sofronia Rădulescu, Revista ”Apostolat în Țara Făgărașului”, nr. 41, iunie 2010, pag.13

Sursa – www.ortodoxia.md