Cine nu a desenat măcar o singură dată pe pereți? Cu toții am făcut-o și
majoritatea dintre noi am și primit bătaie pentru asta :)
”-Mama, e minunat să pictezi!”, îmi spune Cecilia într-o zi, în timp ce
scria pe un perete, iar eu nu eram atentă la ceea ce face ea. Inițial, când
i-am văzut capodopera, am rămas, la propriu, cu gura căscată (căci desenul era
la vedere, chiar lângă ușă), dar am lăsat-o să deseneze mai departe,
explicându-i că are dreptul să scrie doar acolo, pe acea bucățică de perete.
Așa a făcut. Deși au existat câteva
tentative de a colora și alți pereți, singură își spunea: ”Mama nu dă voie să
scriu aici” :) Acum,
peretele îi aparține doar ei și își lasă acolo în fiecare zi autografele.
Are 2 ani și 5 luni și, deși a început a face diverse mâzgâleli de pe la
1 anișor, acum a descoperit farmecul creioanelor colorate. Poate sta ore
întregi asupra unui desen, îl colorează cu diverse culori, apoi îl mâzgâlește
și îmi cere să îi desenez altul asemnător pe o foaie curată. Apoi o ia de la
capăt cu pictatul.
Sunt o gospodină rea? Bineînțeles! Ce gospodină ar permite copilului
să-i scrie pe pereți? Dar eu, de comun acord cu soțul, am decis să-i las acest
loc de refugiu, până când se va plictisi de el. Tapetul îl vom schimba. E foarte simplu! În
schimb, trebuie să știți că nimic nu se compară cu plăcerea de a auzi copilul
spunându-ți cu satisfacție: ”-Mama, e minunat să pictezi!”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu