”10 negri mititei” – o carte despre ironia sorții

Agatha Christie era pentru mine o scriitoare bună, dar neinteresantă. Nu știu de ce îmi formasem așa părere, căci nu știam nimic despre cărțile ei, în afară de faptul  că scrie romane polițiste. Iar eu detective nu citesc. Le citeam în copilărie, căci altceva în biblioteca sătească nu prea găseam. Dar pentru că de fire sunt extrem de fricoasă, dupa lecturare aveam coșmaruri, astfel că am renunțat la ele.

Văzând că lumea îi tot laudă scrierile și chiar i le recomandă, mi-am luat inima în dinți și am hotărât că trebuie să citesc și eu măcar o carte de-a sa, să văd  cum scrie această Agatha Christie și să fiu ”în rând cu lumea”. Mi-am zis că citesc primele 10 pagini și dacă e ceva de groază, voi renunța la carte. Am ales ”10 negri mititei”. M-a intrigat titlul. Un titlu ce se potrivește perfect cu cunținutul romanului.

Trebuie să recunosc faptul că am făcut marea greșeală de a citi recenzia cărții. Nu obișnuiesc să fac așa ceva. Cunoscându-i deja subiectul, pe parcursul lecturii, ardeam de nerăbdare să citesc următoarea pagină, să văd ce urmează. În timp ce citeam făceam diferite supoziții cu privire la conținutul acestei cărți, dar nici măcar un pic nu mi-a trecut prin minte că va avea asemenea final.

O carte despre ”ironia sorții”. Așa îmi place să îi spun. ”În roman, zece oameni sunt ademeniți să vină pe o insulă sub diferite pretexte, ex. oferirea unui loc de muncă, o vacanță de vară târzie și neașteptată sau întâlnirea unor prieteni vechi. Fiecare dintre ei a fost făptaș al unei crime, dar fie a scăpat de justiție, fie a comis un act care nu poate fi sancționat legal. Oaspeții sunt acuzați de "crimele" lor în prima seară, prin intermediul unei înregistrări de gramofon, și sunt informați că au fost aduși pe insulă să plătească pentru ce au făcut. Ei sunt singuri pe insulă și nu pot scăpa, datorită distanței prea mari de uscat, dar și datorită vremii capricioase. Fiecare dintre cei zece sunt omorâți, într-o manieră ce face referire la versurile din poezie. Nimeni nu pare să fi rămas în viață după ce ultima persoană moare. O confesiune, sub forma unui epilog al romanului, dezvăluie cum au avut loc toate crimele, dar și cine este criminalul” – wikipedia.org.

E o carte ce se citește ușor, captivantă și interesantă. Eu m-am îndrăgostit de scriitura acestei autoare. Recomand această carte și, de fapt,  recomand întreaga sa operă căci, chiar daca i-am citit doar o carte, mi se pare că restul cărților scrise de ea sunt la fel de captivante.

 

Lectură plăcută!

Zece negri mititei au mâncat la cină ouă
Unul s-a-necat din ei și-au rămas doar nouă.

Nouă negri mititei s-au culcat noaptea în cort
Unul a dormit prea mult ș-au rămas doar opt.

Opt negri mititei au mers la Devon în noapte
Unul nu s-a-ntors din ei și-au rămas doar șapte.

Șapte negri mititei spărgeau lemne pentru case
Unul s-a tăiat din ei și-au rămas doar șase.

Șase negri mititei se jucau cu-albine mici
Pe unul l-au pișcat din ei și-au rămas doar cinci.

Cinci negri mititei îndrăgeau legea, nu teatrul
Unul s-a făcut jurist și-au rămas doar patru.

Patru negri mititei merg la mare, prichindeii
Unul fu-necat din ei și-au rămas doar trei.

Trei negri mititei merg la zoo-n papuci noi
Pe-unul ursul l-a mâncat și-au rămas doar doi.

Doi negri mititei căutau nebunul
Unul s-a prăjit din ei și-a rămas doar unul.

Un negru mititel trăia singur-singurel
Într-o zi s-a spânzurat și n-a mai rămas nici el.