Dragostei,
ca să apară,
îi e de-ajuns
un zâmbet sau un gest,
o toamnă-ntârziată
lângă geam,
un vin spumos, o poezie,
un fluture ce-ntâmplător
pe umăr s-a oprit.
Ca să dispară,
îi e de-ajuns
un asfințit, o gară, o tăcere
sau un cuvânt
strivit pe buze reci.
Sau chiar nimic!
Un sentiment ciudat,
precum o rugăciune,
ce spală de păcate
Universul.
Ianoș Țurcanu