Bunele maniere la teatru

Un spectacol de teatru este întotdeauna o sărbătoare, mai ales dacă este vorba despre o gală, o premieră sau un spectacol cu invitați. Dacă cinematograful a devenit banal, teatrul și-a păstrat prestigiul de eveniment pe care nu îl vezi de două ori în același fel. Să păstrăm, deci, la reprezentațiile sale caracterul festiv și să ne dăm osteneala să ne îmbrăcăm elegant, chiar și atunci când ne ducem la spectacol într-o zi de lucru. Actorii ne vor fi recunoscători și, oricine cunoaște lumea lor, știe că atmosfera de sărbătoare îi inspiră, îi face să se simtă mai în largul lor și îi stimulează să dea tot ce au mai bun în ei.

Eu cred că e bine să ne învățăm copiii de mici bunele maniere, inclusiv la teatru, cinema sau concert. Citiți și puneți în practică!

·         Un bărbat se duce seara la teatru în ținută închisă la culoare. Dacă este vorba despre o premieră sau o gală, se cere ținută de seară, mai ales în primele rânduri sau în loje.

·         Ne vom îmbrăca îngrijit, dar fără să pierdem atâta timp încât să întârziem. Dimpotrivă, în aceste cazuri, exactitatea este într-adevar politețea regilor. Dacă totuși am întârziat, este nepoliticos să ne croim drum printre spectatori după ce a început spectacolul. Așteptăm sfârșitul actului, după ușă, pentru a nu tulbura sala și numai după aceea ne căutam locul. 

·         La teatru bărbatul va merge înainte pentru a o scuti pe partenera sa de contactul cu primele priviri curioase.

·         Dacă se poate tolera, în mod excepțional, la restaurant sau la cinema, să-ți iei hainele cu tine, acest lucru este absolut interzis la teatru sau la concert. Bărbatul își lăsa la vestiar pălăria, mănușile și paltonul, dupa ce a ajutat-o pe doamnă. Dacă este admis ca o femeie să-și păstreze pălăria le restaurant, nu la fel se întâmplă la teatru, deoarece ea ar putea deranja pe vecinii din spate. În lojă poți să-ți păstrezi paltonul, pardesiul, căci acolo există cuiere. Femeile pot să-și păstreze pălăria.

·         Dacă partenera își corectează toaleta în fața onglinzii din vestiar, bărbatul rămâne discret puțin în urma sau alături.  Poate profita de acest timp pentru a răsfoi programul pe care și l-a procurat. Este neplăcut să-l împrumuți pe al vecinului și mai neplăcut este să-l citești pe deasupra umărului său.

·         Dacă ai un loc la galerie, scara pune din nou vechea problemă a priorităților. Bărbatul precede sau urmează femeia? Să spunem de la bun început că lățimea scărilor de teatru permite, în general, să rezolvăm problema mergând alături. Dar dacă trebuie să analizăm problema din punctul de vedere al curtoaziei, o veche regulă spune că bărbatul precede femeia cu jumătate de pas la urcat și o urmează cu o jumătate de pas la coborâre. 

·         În sală și pe rândul de scaune, bărbatul trece în față. Ar trebui să se înțeleagă de la sine că treci prin fața spectatorilor care s-au ridicat. Să rămâi pe scaun în acest caz este nepoliticos, iar cel ce se îndreaptă spre locul său trece cu fața la cei ridicați și nu cu spatele. 

·         Bărbatul lasă doamnei locul cel mai bun, cel de unde se vede mai bine scena, chiar dacă acest loc este la stânga sa.

·         Este de neconceput să mănânci sau să comentezi în timpul spectacolului.

·         Multe teatre vechi sunt construite în așa fel încât din lojă se vede la fel de bine sala ca și scena. În acest caz este o lipsă totală de tact să explorezi cu binoclul decolteul doamnelor sau figurile spectatorilor. El nu trebuie să fie îndreptat decât spre scenă.

·         La teatru, ca și la cinema, salutăm cunoștințele cu o simplă înclinare a capului și nu angajăm cu ele o conversație pe deasupra capului spectatorilor. Dacă ținem să ne vorbim, vom profita de antract. 

·         Una dintre cele mai mari grosolănii este să părăsim sala înainte de sfârșitul spectacolului și să ne pregătim de plecare în timpul ultimei scene, sub pretextul de a câștiga câteva clipe în plus la vestiar. Această regulă e valabilă și pentru aplauzele datorate artiștilor. O persoană bine crescută își va face o datorie din a răspunde strădaniilor actorilor prin aplauze și nu le va întrerupe pentru a se întoarce acasă cu câteva minute mai devreme. Cealaltă extremă, de a face un solo de aplauze dupa încetarea lor, este de asemenea de prost gust.

·         Atunci , cînd trebuie să aplaudăm? La teatru, la sfârșitul fiecărui act sau la sfârșitul unei bucăți de virtuozitate specială.

·         Numai marilor artiști li se oferă sau li se aruncă flori. Se pot trimite flori și tinerelor actrițe care debutează într-un rol mai serios, în nici un caz când sunt doar figurante.

·         Nu se manifestă dezaprobarea față de un spectacol prin fluierături, mai ales în timpul desfășurării lui.