Ieri am dat
peste un articol tare, dar tare bun. Pentru părinți. Postat pe vremurivechisinoi.blogspot.ro. Deci:
”Cine vrea să vorbească
copiilor lor despre pornografie? (Hmm…nu văd pe nimeni care să ridice mâna!)
Cum să faci ca măcar să te
apropii de un subiect atât de dificil? E tentant să laşi acest subiect pe
mâine, deşi copiii tăi cresc într-o lume plină de pornografie, o lume care
învaţă despre forme distorsionate ale sexualităţii şi îi atrage spre dependenţe
de natură sexuală ce le alterează viaţa pe termen lung.
Există însă şi veşti bune:
urmând sfaturile de mai jos, vei realiza cât de uşoare devin astfel de
conversaţii cu copiii tăi.
1.
Îmbracă-te într-un halat medical
Nu ai aşa ceva? Ai urât chimia
în şcoală? Nici o problemă. Ideea e următoarea: tratează discuţia despre pornografie
la fel ca şi pe o discuţie despre modul în care se mişcă planetele, migrarea
păsărilor în anotimpul rece sau regulile de traversare a străzii. Înfrânge
ruşinea şi axează-te pur şi simplu pe prezentarea faptelor.
2. Oferă
copiilor o definiţie simplă
Prima sarcină este aceea de a
alege momentul şi locul în care să defineşti ce e pornografia.
În cartea Good Pictures Bad
Pictures; Porn-Proofing Today’s Young Kids (Imagini bune şi imagini rele; Cum
să înveţi copiii să se protejeze de pornografie), o carte ce trebuie citită cu
voce tare, o mamă îşi invita copilul să se uite împreună la pozele de familie.
Ea îi explică copilului că acelea sunt imagini bune. Totodată, ea îi explică
copilului că în afară de pozele bune, există şi poze rele, care se numesc
pornografie şi dă o definiţie simplă: Pornografie este făcută din poze sau
filme în care oamenii nu au haine pe ei sau sunt aproape dezbrăcaţi. Aceste
poze sau filme pun în evidenţă părţi ale corpului pe care noi le acoperim când
purtăm costum de baie.
În glosarul cărţii există o
definiţie mai avansată: Pornografia este un material creat cu scopul de a trezi
în oameni stări legate de sexualitate prin intermediul nudităţii,
comportamentelor sexuale sau oricărui alt tip de informaţie legată de
sexualitate. Materialul pornografic poate fi sub formă de imagini, poveşti,
sunete, simboluri, acţiuni sau cuvinte ce reprezintă corpuri şi/sau
comportamente sexuale.(din Dr. Jill C. Manning’s book What’s the Big Deal about
Pornography). Pentru mai multe idei, accesează postarea de pe blogul meu How to Define Pornography for
aSeven-Year Old (Cum să
defineşti pornografia pentru un copil de şapte ani)
3. Învaţă
copiii că pornografia poate să facă rău creierului lor
Explică copiilor tăi că
majoritatea lucrurilor pe care le vedem nu ne pot răni, însă pornografia poate
să ne facă rău. Ea păcăleşte mintea, ca şi drogurile puternice şi poate schimba
felul în care gândim şi reacţionăm în rău. Oamenii care se uită la
materiale pornografice pot deveni prinşi ca într-o cuşcă asemenea oamenilor
care devin dependenţi de droguri, alcool sau ţigări. O dependenţă este un
obicei foarte rău care determină o persoană să facă lucruri pe care nu vrea să
le facă , însă de la care nu se poate abţine. Învaţă copiii că deşi e posibil
să întâlnească pornografie din greşeală, ei trebuie să reziste tentaţiei de a
căuta pornografia din propria iniţiativă.
Asigură-i pe copiii tăi că vei
răspunde sincer la orice întrebări vor avea despre pornografie. Din nefericire,
Internetul oferă mai multe minciuni decât adevăruri despre acest subiect şi
copii n-ar trebui puşi în situaţia de a căuta răspunsuri legate de
pornografie de unii singuri, online, fără suportul şi supravegherea părinţilor.
4. Învaţă-i
pe copii că au două creiere
Copii sunt foarte încântaţi de
idee! Cum, avem două creiere??? Bine, nu în sens propriu, însă e important să
înţelegem că toţi avem două părţi ale creierului care sunt implicate în
mecanismul dependenţelor. Să le numim creierul care simte şi creierul care
gândeşte.
Creierul care simte este
reprezentat de instincte, dorinţe, pofte; toate acestea sunt foarte importante
pentru supravieţuirea noastră. Pornografia activează creierul care simte şi, în
timp, îi poate conferi puterea de a învinge creierul care gândeşte – acea parte
a creierului care ne facem să înţelegem consecinţele comportamentelor noastre
şi pune frână poftelor.
Din nefericire, atunci când
creierul care simte preia controlul, acesta nu poate face diferenţa dintre bine
şi rău şi “se repede” spre ceea ce doreşte.
De ce e important? Deoarece
creierul care simte poate fi foarte curios legat de pornografie.
De aceea, copiii pot fi foarte
confuzi pe această temă – pornografia le poate crea două senzaţii foarte
diferite în acelaşi timp: un sentiment euforic în corpul lor şi un sentiment de
dezgust. Jeffrey J. Ford, MS, LMFC, dă nişte sfaturi excelente în acest clip scurt, prin care învaţă părinţii cum să îi ajute pe copii să-şi pună
sentimentele în ordine după ce au fost expuşi pornografiei.
Odată copilul expus la
pornografie, învaţă-l să-şi distragă creierul de la amintirea aceea. Pornografia este şocantă şi se imprimă puternic în
memorie, dar imaginile pot să-şi piardă din putere atunci când copiii îşi redirecţionează
gândurile şi atenţia spre altceva care e pozitiv şi interesant pentru ei.
Activitatea fizică, sportul pot ajuta mult în această situaţie.
5. Vorbeşte
cu copilul şi ascultă-l
Nu încerca să acoperi tot
subiectul dintr-odată, altfel există mari şanse să derutezi sau să copleşeşti
copilul cu prea multă informaţie.
Ford încurajează părinţii să ofere copiilor informaţie pas cu pas. “E bine să-ţi reaminteşti
despre copii că nu învaţă totul dintr-odată şi nici noi nu trebuie să expunem
toată problema dintr-odată. A învăţa despre sex şi pornografie este un proces
care necesită timp şi crearea unui sentiment de siguranţă când copilul
pune întrebări.”
Când copiii se întorc acasă
din vizite, vorbeşte cu ei despre ce au făcut, la ce s-au uitat (nu transforma
discuţia într-un interogatoriu!). Conform Dr. Gail Poyner, co-autorul cărţii Good Pictures bad Pictures, din experienţa ei ca şi consilier pentru copiii dependenţi de
pornografie aflăm că fascinaţia iniţială vine din urmărirea de filme
pentru audienţă largă, în care sunt câteva scene ce sugerează pornografie sau
în care actorii sunt dezbrăcaţi pentru o perioadă foarte scurtă de timp.
Există copii cărora li s-a
declanşat dependenţa prin urmărirea unor reclame la lenjerie intimă.
Industria porno este
implacabilă. O discuţie nu este de ajuns. Fă discuţiile despre standardele
legate de media ale familiei voastre o obişnuinţă.
Dacă toate cele expuse mai sus
devin puţin covârşitoare pentru tine şi vrei nişte instrumente care să te ajute
să porneşti lucrurile, accesează cartea Good PicturesBad Pictures şi Blogul PornProofKids. Înarmaţi cu informaţii folositoare, strategii de
abordare a problemei şi suport din partea părinţilor, copiii pot învăţa să
respingă pornografia oriunde şi oricând se confruntă cu aceasta.”
Traducere: Anda Rusu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu