De ce mama și bebelușul nu dorm împreună

M-am lăsat manipulată! Timp de aproape 3 luni am trăit niște nopți de coșmar. Asta până când am mers acasă la părinții mei...

Când eram însărcinată, am citit numeroase articole la tema dată, pe net și în cărți. Apoi, dupa ce am născut, toți au început a veni cu sfaturi deloc bune pentru noi, dar mai ales pentru Bebelușă.

Să vă spun despre ce e vorba. De prin luna august am adus acasă pătucul destinat pruncului ce urma să se nască. A stat vre-o două luni împachetat, iar eu îl tot așteptam pe soțul meu să vină de peste hotare și să-l aranjăm. De parca ăsta era primul lucru de care copilul avea nevoie! Am făcut curațenie generală în casă, am aranjat pătuțul și...am așteptat...ziua nașterii. Dupa 4 zile state în maternitate am venit acasă, unde ne aștepta, frumos aranjat, pătuțul.

Aveam o strategie bine pusă la punct – dacă Bebelușa plânge, o hrănesc, o schimb, o pun în pătuț și adoarme. Iată că nu a fost așa, iar mie mare mi-a fost dezamăgirea...

Încă din maternitate Fetița noastră a fost foarte gălăgioasă, iar ajunși acasă o țineam numai în brațe, că altfel nu se liniștea. Timp de mai bine de 2 luni am adormit-o în brațe. Când mi se părea că gata, a adormit, o culcam în legănuț. Pusă în patuțul ei, nu mai simțea căldura și iar începea a plânge. Și tot așa, zi și noapte. Rareori se întâmpla să am o noapte liniștită...

Ideea era că, dupa cum citeam pe net și mai ales, dupa cum mă învățau cele care au trecut prin această situație, bebelușul trebuie să doarmă separat de părinți. Altfel, așa se va obișnui și va dormi cu noi până când va crește mare, iar noi nu vom mai avea liniște.  De fapt, dormind separată, nu aveam parte de nopți liniștite nici noi, dar nici Micuța.

Până când am mers în sat la părinții mei. Acolo nu aveam legănuț. Am luat cu noi landoul, dar chiar din prima noapte Cecilia nu a vrut nici în ruptul capului să doarmă în el. Atunci, mi-am amintit de spusele cumnatei mele care zicea că sora ei pe toți trei copii i-a crescut într-un pat cu ea. Mi-am luat inima în dinți: aici patul e mare, vom încăpea toți trei, așa că Micuța va dormi cu noi.  În aceste aproape trei luni, aceea a fost prima noapte în care am simțit și eu că am dormit. De atunci am hotărât: Pruncuța va dormi cu mine, indiferent dacă va fi patul mare sau mic.

Da, nu mai dorm în brațele soțului, dar cred că se merită acest sacrificiu în numele binelui Bebelușei noastre. Și al nostru.

Acum mă întreb și vă întreb: care animal își pune puii să doarmă separat? Și de ce cloșca își strânge puii sub aripă? Oare nu așa ar trebui să fie și la oameni, în relația dintre mamă și copil?