30 octombrie 2013, Cecilia, 4 kg, 54 cm.
Ora 4. 40.
Se pare că bebița noastră a hotărât să apară pe lume. Ceea
ce medicina numește „ruperea apelor” sau „ruperea membranelor”, pentru mine a
fost un moment foarte haios: râdeam fără să vreau, încercând să-l trezesc din
somn pe soțul meu și să-l anunț că iată, în curând, devenim părinți. Niciodată
nu am simțit asemenea bucurie. Nu știu, poate era din cauza că nu știam cum să
procedez sau că aveam emoții. Mi-am sunat imediat medicul care mi-a spus cum și
ce trebuie să fac. Am fost o norocoasă în această privință – am avut parte de
cel mai bun medic din lume, căruia îi voi fi recunoscătoare toată viața.
Ora 5.20.
Salvarea ne
aștepta și după ce am făcut toate pregătirile și înregistrările de rutină, am
mers imediat la maternitate. Auzisem de pe la cunoscuți tot felul de nebunii
despre medicii de la salvare, dar eu am avut și de această dată norocul să dau
peste un medic foarte înțelegător care, conform regulelor, trebuia să ne ducă
la Centrul Mamei și Copilului, dar dacă tati l-a rugat frumos, ne-a transportat
direct la Maternitatea Nr2, unde doamna medic ne aștepta nerăbdătoare să vadă
care e situația la noi. Asta pentru că, cu o zi înainte mersesem la control și
nimic nu prevestea venirea Marelui
Moment.
Ora 6.00.
Deja ne-am
instalat comod în sala de naștere și așteptam Minunea. Pentru că durerile nu
erau încă destul de puternice, medicul l-a trimis pe soț acasă, iar eu am rămas
să dorm. A fost penultimul somn înainte de venirea pe lume a bebelușei.
Ora 13.00.
După mai multe
controale, medicii au spus că gata, la ora 13.00 trebuie să nasc, dar nu a fost
așa. Pentru că bebelușa întârzia să
apară, iar travaliul a durat mai bine de 16 ore, am hotărât, împreună cu
medicii, că nu mai așteptăm nașterea naturală și mergem la cezariană.
Ora 20.00.
Mi-au făcut toate
pregătirile și deja eram pe masa de operație. Nu știu cum a fost la alte
mămici, dar eu i-am auzit primul plâns, deși eram sub anestezie totală.
Ora 20.25.
Fetița noastră,
sănătoasă și fericită, stătea pe burtică la tati, iar mami își revenea dupa
operație.
Ora 23.00.
Dupa ce mami și-a
revenit de-a binelea dupa anestezie, micuța Cecilia a fost adusă lângă mine. Am
dormit alături până dimineața.
Am dat naștere
celei mai frumoase prințese din lume - 4 kg și 54 cm :) Acum, dupa două săptămâni de la
venirea Sa, mă uit la ea și nu îi vine a crede că e copilul meu :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu