Suntem căsătoriți de 2 ani. Deși ne-am dorit mult un
copilaș, acesta a întârziat să apară. După cununie, mi se părea că voi rămîne însărcinată
imediat :) Chiar
îmi cumpărasem și o carte – „Creșterea bebelușului de la 0 la 6 ani”, iar soțul
îmi dăruise „Sarcina ta pas cu pas”. A doua am citit-o pe nerăsuflate, dar...
Minunea nu se întâmpla și toți mă întrebau la fiecare pas dacă nu cumva vine
barza și la noi. La un moment dat aceste întrebări deveniseră supărătoare.
Evident că nu mai stăteam noi cu mâinile în sân, dar există unele momente când
îți dorești să nu intereseze pe nimeni viața ta. Nici chiar pe părinți, frați,
surori, căci sunt primii care tot adresează aceste întrebări deloc plăcute.
Da, așteptam un al treilea membru al familiei, dar
niciodată nu am plănuit venirea sa pe lume. De aceea, atunci când am aflat că sunt
însărcinată, a fost o adevărată surpriză pentru noi, un dar de la Dumnezeu,
cadou cu ocazia sosirii primăverii, căci minunea se întâmplase în februarie,
iar noi în martie deja dădeam vestea părinților. A fost unul dintre cele mai
frumoase momente...
Acum, când mai
sunt săptămâni numărate până la venirea bebelușei pe lume, știu că urmează o
etapă nouă în viața noastră, care a început de fapt încă din martie. Deja
planurile de viitor nu sunt doar pentru
doi, ci pentru trei :)