Cum am dormit 6 ani în același pat cu copiii și de ce sunt PRO co-sleeping

Încă de când am aflat prima dată că sunt însărcinată, am știut că bebelușul va dormi cu noi într-un pat. Nici nu se punea problema să-l lăsăm să doarmă singur, în pătuțul său, care o bună perioadă de timp a stat în cameră doar ca decor, după care l-am demontat, căci doar ocupa loc. Pentru noi, dar îndeosebi pentru mine, era foarte confortabil să am bebelușul alături noaptea și să nu fiu nevoită să mă ridic din pat ori de câte ori se trezea. Mai ales în prima perioadă după nașterea prin cezariană, când ridicatul din pat era un chin. Nu spun că e o practică pe care fiecare mamă ar trebui să o aplice, spun doar că a fost cea mai bună decizie în cazul nostru. Am făcut așa la ambii copii și fix așa voi face și cu al treilea bebeluș.

19/40: „Carte despre Pluto” de R.J.Palacio

Pluto este planeta pe care Auggie Pullman și Christopher Blake pleacă imaginar în misiuni spațiale. Tot aici ziua are o sută cincizeci și trei de ore. Atât le-ar plăcea celor doi să dureze o zi și pe planeta noastră, ca să petreacă împreună cât mai mult timp. Christopher i-a fost aproape lui Auggie în toate momentele grele, când a suferit operații complicate și i-a fost rău. Se știu de când erau mici de tot, iar pasiunea pentru Războiul Stelelor și pentru explorarea cosmosului îi unește chiar și după ce familia Blake se mută în alt oraș.

Jurnal de sarcină: Cum a trecut primul trimestru

Primul trimestru de sarcină, odată cu bucuria că voi fi din nou mamă, a venit și cu multe provocări. Deși sunt la a treia sarcină și parcă ar fi trebuit să știu la ce să mă aștept, nu a fost deloc așa. Sarcina aceasta e total diferită de ceea ce am trăit anterior. Alte emoții, alte simptome, de parcă ar fi fost cu totul alt organism. Dar a trecut, iar acum mă pot bucura de ceea ce aduce cel de-al doilea trimestru. Totuși, să vă povestesc cum a trecut primul și ce schimbări am observat în corpul meu în această perioadă.

Lecții învățate în perioada de izolare

De pe 8 martie am tot stat izolați. Dacă soțul mai mergea de câteva ori pe săptămână la serviciu, eu și copiii am stat în casă non-stop, cu excepția câtorva zile în care am mers până la părinți. În rest, doar acasă și doar în casă, unde am încercat din răsputeri să fiu aceeași mamă pentru copiii mei și să nu mă las influențată de această schimbare de situație. Pentru că, dacă nu m-aș fi străduit să fiu mai bună, cu siguranță ieșea la iveală cea mai rea parte a mea. Iar asta nu ar fi adus nimic bun pentru nimeni. Recunosc, am strigat, am urlat, am plâns, m-am lăsat dominată de panică, dar m-am ridicat și mi-am învățat lecțiile. Apropo de lecții! Să știi că am învățat multe în aceste două luni. Multe și bune.

Biblioteca celor mici: Noi cărți pentru copiii mei

În perioada de izolare, pe lângă jocuri și diverse activități pe care le-am făcut cu copiii, am mai și citit mult. Mai ales că am profitat de reducerile generoase propuse de librăria Bestseller și le-am cumpărat cărți noi, de care ne-am bucurat împreună. Sunt cărți extraordinare, alese cu grijă, pentru că ei deja nu prea mai ascultă povești și sunt mai mult cointeresați de curiozități și fapte diverse. În speranța că vă vom inspira și pe voi la lecturi bune și utile, am hotărât să vă povestim mai multe despre fiecare carte, care și-a găsit loc de cinste în biblioteca noastră.

18/40: „Inimă vinovată” de Julie Parsons

S-a pierdut un băiețel de 8 ani. Pur și simplu a dispărut în seara de Halloween și nimeni nu știe nimic de el. Poliția, părinții și prietenii l-au căutat în disperare, dar nu i-au dat de urmă. Nu au găsit nici măcar un indiciu care i-ar fi putut ajuta. Iar de atunci au trecut 10 ani. 10 ani grei pentru toți, căci nimeni nu l-a dat uitării și lipsa lui doare în continuare.

Micile bucurii ale lunii aprilie

Bucuria vine din lucruri mărunte. Am simțit asta mai ales în perioada de izolare, cât am stat non-stop în casă, doar cu ai mei. Chiar dacă luna aprilie a fost una destul de dificilă pentru mine, am avut suficiente motive să mă bucur de fiecare nouă zi. Pentru că în fiecare zi am avut parte de mici și mari bucurii.

17/40: „Numai cu fiica mea” de Betty Mahmoody

Dragostea de mamă nu are margini. Dragostea de mamă e cea care oferă copilului siguranță și liniște. Dragostea de mamă poate fi înțeleasă numai atunci când devii și tu mamă. O mamă e in stare de orice pentru binele copilului său. O mamă trece peste toate greutățile, doar să știe că puiul său crește fericit și împlinit. Acestea sunt doar câteva dintre gândurile care mi-au dat târcoale pe parcursul lecturării din cartea „Numai cu fiica mea” de Betty Mahmoody.