Să-i învățăm pe copii de mici, din familie, să-L primească pe Dumnezeu în inimile lor!

Omul are cel mai mare potențial de învățare până la vârsta de 6 ani. Din acest motiv, în primii șase ani de viață ar trebui să oferim celor mici experiențe și momente din care să învețe să crească maturi responsabili și cu verticalitate. În familie și la grădiniță ar trebui să se pună și bazele unei instruiri religioase. Din păcate, părinții creștini și educatorii religioși nu fac aproape nimic la acest capitol. Totul se rezumă la învățarea rugăciunii „Tatăl nostru”, „Îngerașul” și a colindelor de Crăciun. În rest, zero.

Ca părinți, le oferim copiilor cele mai bune resurse educative, sociale și sportive, dar când vine vorba de însușirea unor noțiuni din domeniul religios, preferăm să-i ținem departe de asta, să nu „le umplem capul cu așa ceva”, căci sunt încă mici și oricum nu înțeleg nimic. Dar la biserică îi ducem în fiecare duminică, îi împărtășim, ca să le meargă bine...

E adevărat, de cele mai multe ori nu le vorbim copiilor despre Dumnezeu pentru că nu știm să abordăm acest subiect. Dar putem învăța. Știți cum? Mergând la școlile duminicale și lecțiile ținute în parohii de preoți cunoscători și cu trăire. Noi participăm la astfel de lecții, atât pentru maturi, cât și pentru copii și chiar dacă pentru cineva poate părea straniu, dar observăm la copiii noștri o schimbare. Pentru că ei fac ceea ce fac și părinții, sunt copia noastră, și atunci când ne văd pe noi citind din Biblie, ascultând predici sau făcând rugăciune, ei fac la fel. Iar asta chiar dă roade și schimbări în comportament și gândire. 

Se duc diverse discuții legate de religie și copii. Unii spun că sunt lucruri de oameni mari, ații cred că asta se învață la școală, iar alții spun că e o chestie ce ține de familie. E adevărat, totul începe din familie și nu trebuie să așteptăm ca cei mici sa meargă la școală pentru a face cunoștință cu Dumnezeu. În plus, e posibil ca la școală, dacă lecțiile de educație spirituală sau religie vor ținute de cineva care nu prea are legătură cu biserica, s-ar putea să-i facă celui mic mai mult rău decât bine. Totuși, rămân la ideea că cea mai bună lecție de religie o pot oferi părinții și preoții... 

Haideți să nu fim doar creștini cu numele, ci și cu fapta și dacă ne dorim copii mai buni și credincioși, să le fim noi primii învățători.

Pentru mai multe postări interesante, vă aștept pe pagina de Facebook a blogului.

Cu drag, Anna, mamă de doi!