Dor de bunici

Mângâi o năframă moale,
Cu flori roșii, albăstrii,
Aștept să-mi apari în cale,
Și te chem... tu nu mai vii.

Deschid ușa-ntr-o-ncăpere,
Simt un gol, totul e trist.
Îmi apar în ochi himere
În culori vii, de-ametist.

Unde-s din cămara ta
Mere coapte, romanița,
Și borcane cu dulceață
Dăruiai la toți, odată.

Și bunelul îl aștept,
Să coboare de la vie,
Mângâind calul deștept
Ce nechează-a bucurie.

Aștept în van, nici el nu-i,
Nici căpița, nici hangarul,
Poate dacă-n pod mă sui
Găsesc dalta-i și ciocanul.

Plânge dulcea amintire
Pentru voi, străbunii mei,
Plâng cu lacrimi de iubire
Viața voastră-n anii grei.

Toți v-ați dus. Ați fost odată
Pe-ast pământ și bun, și sfânt.
Dintr-al vostru legământ
Mi-a rămas în dar  un tată.

Autor  - Toderici Monica