Pe toată durata
celui de-al doilea trimestru m-am simțit foarte bine. Grețurile mi-au trecut,
am avut multă energie și m-am bucurat cu adevărat de sarcină. De ceva timp deja
sunt în cel de-al treilea trimestru. Până acum am avut parte de senzații noi,
nu înttodeauna plăcute. Emoțiile mele devin tot mai intense. Nerăbdarea de a
trece mai repede peste sarcină, bucuria și stresul de a deveni mamă,
incertitudinile cu privire la naștere - toate aceste gânduri îmi aleargă
nebunește prin cap.
Simt că nu-mi mai
pot controla emoțiile, corpul și viața de zi cu zi. Aceste sentimente îmi
provoacă multă neliniște. Știu că sarcina este imprevizibilă, la fel ca și
nașterea și tocmai din acest motiv sunt extrem de îngrijorată.
De doi ani, de
când sunt alături de soțul meu, mi-am dorit să fiu însărcinată. Am așteptat
asta cu nerăbdare și mi-am imaginat cum ar putea decurge. Dar acum, când totul
este atât de aproape de a se întâmpla, nu mai pot înțelege ce se petrece cu
mine. Și eu care credeam că a fi însărcinată e amuzant!
Știu, nu poți
controla emoțiile datorate sarcinii așa cum nu poți controla transformările
fizice. Atât eu, cât și soțul, ne confruntăm cu o perioadă de tranziție pe
măsură ce ne pregătim pentru venirea bebelușei. Avem sentimente contradictorii,
suntem neliniștiți în ceea ce privește nașterea, rolul de părinte, situația
financiară și o grămadă de probleme din viața noastră.
Încerc să mă
odihnesc. Mai am încă un pic. În ciuda tuturor emoțiilor, sunt mândră de ceea
ce se întâmplă cu corpul meu. Mă las cuprinsă de diferitele trăiri fără să caut justificări. Plâng. Râd atunci
când îmi vine. Citesc povești. Ascult muzică. Și toate acestea datorită
faptului că în curând se va întâmpla marea minune – va apărea pe lume fetița
noastră, pe care atât de mult o așteptăm.